Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Modele şi contra-modele în cultura română. Pornind de la Nae Ionescu
- 25-02-2011
- Nr. 564
-
Carmen MUŞAT
- ÎN DEZBATERE
- 19 Comentarii
Despre nevoia de modele viabile, capabile să influenţeze dinamica vieţii culturale, s-a vorbit dintotdeauna mult, cu patimă şi cu detaşare, cu argumente pro şi contra. La fel de necesare ca modelele sînt şi dezbaterile în jurul acestora. „Polemos (conflictul) este tatăl tuturor lucrurilor şi regele tuturor lucrurilor“ spunea, cu foarte mulţi ani în urmă, Heraclit. Afirmaţie confirmată de întreaga istorie a filozofiei, a artei şi a literaturii. Cum ar putea fi altfel, cînd dinamica fenomenelor culturale este potenţată tocmai de diversitatea punctelor de vedere, de confruntarea ideilor şi de schimbarea permanentă a orizontului de aşteptare specific unei epoci şi unei generaţii anume. Tocmai de aceea mi se pare cel puţin discutabilă încercarea de acreditare, la începutul secolului XXI – la cîteva decenii după prăbuşirea celor două totalitarisme ce au marcat secolul XX –, a unor modele comportamentale şi de gîndire a căror influenţă s-a dovedit a fi, retrospectiv, una nefastă. Cît de actual este, astăzi, modelul Nae Ionescu în cultura română şi ce relevanţă au, pentru noi, opera sa filozofică, acţiunea sa politică şi profilul său moral ca să suscite polemici atît de aprinse? Este Nae Ionescu un filozof autentic şi original, a cărui operă, tradusă azi într-o limbă […]
Tot nu ma dumiresc cum de unii ii tot dau in sus si in jos cu plagiatul. Ce plagiat poate exista intr-un curs vorbit (nu scris-citit), spontan, stenografiat pentru uz intern impotriva vointei lui Nae Ionescu. Asa cum spunea dl. Sora, nici nu merita luata in serios aceasta acuzatie sau sa incerci sa-i dovedesti netemeinicia. Dupa cum se vede dl. Bordas s-a straduit inutil. Desi cartea dlui demonstreaza cu succes ceea ce nu mai trebuia demonstrat, a facut-o degeaba. caci cei care au nevoie de un Nae Ionescu plagiator vor continua netulburati impotriva oricarei evidente.
@ion dinvale: în plus, fac mişto de idolii cetăţii, nu dau doi bani la fisc şi corup tinerii.
@Adrian Niţă: 1. există sau nu o linie comună de gândire între Nae şi cei enumeraţi de mine: Eliade, Cioran, Ţuţea, Şora? Până şi Noica, cel care a apucat-o pe alt drum, are ceva de la Nae. Şi temele lui Vulcănescu sunt luate de la el (e.g. logos – eros) deşi eu cred că nu l-a înţeles pe Nae. Aici însă nu putem ignora în ce condiţii a continuat „şcoala” (termenul nu-mi convine). Este evident însă că cei enumeraţi l-au înţeles măcar parţial, ceea ce noi ar trebui să recuperăm măcar ca cercetători.
Încă ceva: nu Nae a inaugurat linia asta de gândire în filozofia românească, ci Pârvan. El a inspirat generaţia nouă, din perspectiva căreia „şcolile” (sămănătorism, găndirism şamd.) dar mai ales Universitatea păreau, vorbind pe larg, fosile într-un muzeu cu dinozauri. Nae a fost un continuator al lui Pârvan, şi a murit înainte de vreme ca şi părintele lui spiritual. Cu Eminescu, care nu e propriu-zis filozof ei doi seamănă la stilul aşezat, pe care Noica a încercat să-l imite, dar nu a reuşit.
2. Spun că toate mizele suprapuse şi legate între ele din Fedon, prin personajul Socrate, se reflectă aproape una câte una la Nae. De la amănunte care pot părea superficiale şi pe care nu le discută nimeni cu seriozitate (dimpotrivă, în bătaie de joc), până la relaţia sufletului cu tot, sau ce face posibil raţionamentul, dar mai ales limitele sale. Nu e locul să le discutăm aici, fără o analiză detaliată ale cursurilor relevante. Ca aperitiv: toate cursurile lui Nae erau libere, evident pe o structură (ca şi dialogurile) – pe viu, în moment, cum gândea problemele în ziua aceea şi în funcţie de reacţia auditoriului.
E o chestie mai serioasă şi mai importantă decât pare; repet, se leagă superb de tot restul, în legătură cu care am putea purta o discuţie interesantă de la structura dialogurilor / cursurilor la terminologie, trecând prin toate momentele dramatice şi temele tratate.
3. Nae e interesat explicit doar de filozofia fundamentală, ca şi Heidegger într-o perioadă (desigur Nae are altă viziune). În acest „gen” – nu e un gen, e filozofia cu F mare – temele sunt cam aceleaşi de la Platon încoace. Până nu sunt clarificate, nu merge nimic, iar filozofia „majoră” se poate dovedi o rătăcire. De aceea nu funcţionează reproşul de „lăutar” al lui Noica (bun în sine, formal) fiindcă nu am stabilit încă gama. Blaga, de unde a preluat Noica problema, era puţin mai sensibil la detalii…
Acuzaţiile de plagiat sunt bazate pe neînţelegeri penibile, şi nu există măcar o temă recognoscibilă pe care Nae să nu o regândească şi să nu o interpreteze în cheia lui. Iar chestiunea cu extremismul e prea complicată să fie discutată pe scurt. Aş zice că o confuzie gravă a lui Nae, de care unul ca Heidegger zice (discutabil) că şi-a dat seama relativ timpuriu, de când nu a mai fost rector. Nu putem decât specula că Nae şi-ar fi schimbat atitudinea, sau dimpotrivă! – dacă trăia mai mult – şi nu prea are rost. Urmaşii săi, cei enumeraţi de mine şi-au nuanţat părerile în moduri foarte diverse, ori şi le-au reprimat — dar ce să facem, părţile se judecă după întreg, nu invers. Şi nu putem judeca nici anacronic.
Nu intenţionez nicidecum să relativizez derapaje destul de grave ale unora dintre cei enumeraţi de mine sau de dvs. (poate doar Şora e ireproşabil) — sunt de acord însă că şi în contextul propus de mine e o mare problemă, fiindcă pune în pericol pe chestiuni esenţiale unitatea proiectului năist.
@Agonistul
Prin modul cum te exprimi te inscri perfect in categoria descrisa cu maiestrie de Titu Maiorescu: betia de cuvinte. Vorbe, vorbe, vorbe si multa ignoranta. À bon entendeur, salut !
1. Este cert că Ionescu are anumite idei originale, dar pt a fi creat o şcoală era nevoie de o linie comună de gândire între el şi continuatori. 2. Mă întrebaţi de Phaidon. L-am citit în original, dar tot nu văd legătura cu Ionescu. Vreţi să spuneţi că filosofia lui ar fi ceva de genul celui practicat de Platon aici? Sau că teoria sufletului (din acest dialog) are puncte comune cu cea a lui Ionescu? Sau că miza (înţelegerea nouă pe care o dă el sufletului) este identică cu vreo idee (teorie) susţinută de Ionescu? etc. 3. Deşi vă respect părerea pe care o aveţi despre Ionescu, eu gândesc altfel: el nu a întemeiat nici o şc de fil; nu a avut nici o idee la fel de valoroasă ca cea a lui Platon (sau Socrate, sau Fichte etc). În plus, faptul că a plagiat îl descalifică. În plus, faptul că era extremist ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Eu tot nu pot înţelege cum de minţi atât de eminente (cum au fost cu adevărat Ionescu, Noica, Eliade, Cioran etc) au putut să susţină extremismul? (desigur, nu doar ei. La fel e cazul cu Sartre, Sadoveanu, Călinescu, Celine etc)
Semnificatia filozofica a „faptului” ca filozofii nu mananca si nu beau, repet: este ca nu se ocupa cu produse i.e. scrieri si nu trebuie sa fie originali, cum argumenteaza si Bordas. Acestea sunt criterii dinafara filozofiei, iar cel care bate apa in piua cu ele se dovedeste singur… macar inocent. De la asta la reavointa nu e insa decat un mic pas.
Cu toate acestea, Nae are macar trei idei: traire, virtualitate (a Fiintei) si… filozofie. Cuvintele sunt aceleasi, ideile semnificate sunt ale lui Nae si a nimanui altcuiva care ar folosi termenii, fie in romana sau in alta limba (traire se traduce erlebnis). Cum vede el Fiinta si trairea si filozofia, nu vede nimeni altul, cu scrieri sau fara. Mai sunt si altele, noi ne-am poticnit la… ideea de filozofie. Ca si credinta, e circulara, i.e. imposibil de inteles daca nu o practici. Si imposibil de practicat pana nu o intelegi.
@Agonistul
Ce semnificatie filosofica are faptul ca filozofii nu mănâncă şi nu beau? Esti penibil. Intrebarea este daca poti indica idei filosofice originale care apartin lui Nae Ionescu. In rest, faci bascalie damboviteana.
@ion dinvale: Repet: filozofii nu mănâncă şi nu beau, aşa că e complet inutil orice criteriu culinar. Oamenii de ştiinţă mănâncă şi beau. Reciteşte ce-am scris până acum; cine are urechi de auzit, să audă, restul pot dormi liniştiţi.
@Agonistul
Te rog enumera cateva idei filosofice originale formulate de Nae Ionescu, care sa fie incluse in orice lucrare de referinta.
Altfel, orice judecta encomiastica este de prisos
D-le Niţă, Socrate nu a creat nici o şcoală. Cu toate acestea, el e paradigma. Deşi nu prea o pricepe nimeni. Aţi citit Fedon? Sunt convins. Aţi şi înţeles ori aţi bănuit măcar (cum doar bănuiesc) miza de acolo? Toate cursurile lui Nae sunt precum dialogurile socratice, desigur minus măiestria literară platonică, şi toate subtilităţile.
Problema fundamentală nu e deloc „ontică”, i.e. ce concepte speculăm, ce obiecte punem pe masă, ce dregem. Sunt bune şi astea la ceva, categoric, dar nu sunt fundamentale, şi până nu înţelegem problema fundamentală, la limită nu are rost să facem nimic. Fiindcă nu are rost să o „nimerim” ca beţivii, nu e filozofic. Circularitate? Doar dacă vorbim dormind.
Atunci Nae nu numai că e filozof, e singurul filozof pur de la noi. Restul ori vine de la sine, ori e depăşit dacă nu perimat – ca ştiinţa. Generaţia educată de el nu l-a înţeles nici n-a înţeles filozofia lui radicală, a preluat doar anumite tendinţe de la el, nu şi întregul. De exemplu: Cioran, Eliade, Ţuţea, Şora. Fiindcă nimic nu se poate transmite…
D-na Muşat nu ar trebui să se bage ca musca în lapte. Se face de râs, nu e deloc elegant. Iar dvs., mai gândiţi-vă. Sună ceasul.
si improvizat, un articol echilibrat si obiectiv, bazat pe multa reflectie si nu pe simpatii conjuncturale si umori, cum se arata a fi cazul multor altora.
\”Este Nae Ionescu un filozof autentic şi original, a cărui operă, tradusă azi într-o limbă de circulaţie internaţională, ar putea constitui o revelaţie sau, cel puţin, ar putea stîrni vreun interes printre specialişti?\”
Deisgur, se exclud cei care schimba calificative si construiesc clasamente, aplicand nu stiu ce principiu la moda acum. Lucrarea lor circula, insa nu interseaza!
Hai sa mai schimbam perspectiva si sa intrebam, Dar Blaga de ce nu merge, cu Blaga ce au avut?
@Adrian Nita: ce carti a „creat” Socrate???
Sunt de acord că nu nr de cărţi face pe cineva filosof, dar nu pot fi de acord că Ionescu a creat o şcoală de filosofie românească. A creat o emulaţie, a determinat o orientare mai mare spre filosofie etc, dar nu a creat o şcoală. Vă sugerez să vă gândiţi la şcoala de filosofie greacă (Socrate, Platon, Aristotel) sau la cea germană (Fichte, Schelling, Hegel). Cele două au fost şcoli pt că au creat cărţi, idei, sisteme filosofice etc. La noi nu a fost aşa ceva.
Adrian Niţă
http://ifilosofie.uv.ro/adriannita/index.htm
Bleh. Ce greutate pot avea asemenea aprecieri raportate la amplitudinea școlii create de Profesor ? Aritmetica de normă de cărți necesare pentru statutul de „filosof” din viziunea dvs nu are nici cea mai vagă legătură cu gândul viu care a născut cea mai efervescentă școală de filosofie din istoria noastră. Dar nu-i bai, loviți în continuare, dacă dăm în oameni mari se cheamă că facem cultură, nu ? 😉
Aş fi vrut să răspund comentatorilor, dar e imposibil de dialogat cu nişte umbre, pardon anonimi. Autoarea, chiar dacă nu are studii de filosofie, a pus problema foarte corect: distincţia dintre profesor şi filosof funcţionează foarte bine. N Ionescu nu a fost filosof, deşi a avut merite ca profesor. Miza discuţiei este însă alta: N Ionescu nu este şi nu trebuie să fie un model. Tot la fel în cazul lui Noica, extremismul său manifest (vezi cap. 4 din cartea mea ,,Noica: o filosofie a individualităţii\”) arată pericolele pe care le ascunde apropierea prea mare şi fără discernământ de Noica.
Adrian Niţă
http://ifilosofie.uv.ro/adriannita/index.htm
Asa este. Suntem atrasi de tot ceea ce este stralucitor si ieftin, chiar daca nu are nici o substanta pe dedesubt. Din pacate nu suntem in stare sa perseveram nici macar in asta. Sa luam exemplul literaturii comerciale de consum, care nu a avut la noi niciodata succesul pe care-l are inca, de pilda, in Germania si este acolo principalul instrument in cultivarea limbii si formarii culturii generale in interiorul maselor.
D-na Musat e complet in afara mediului sau. E complet ridicola discutia. Filozofii nu beau apa si nu mananca, cum crede dansa.
Prezentati raportul Nae Ionescu – C. Radulescu-Motru dintr-o perspectiva unilaterala. Este oare dl. C-tin Schifirnet cu totul echilibrat atrunci cand abordeaza relatiile lui Nae Ionescu cu cel caruia i-a consacrat o monografie multivoluminoasa? Dna Dora Mezdrea, in monografia ei la fel de uriasa, priveste simetric opus si ajunge la alte concluzii. Aceeasi intrebare se poate pune si in cazul ei. Dl. Schifirnet ignora insa unele lucruri prezentate de Dna Mezdrea. Oare de ce?
Pentru a intregi cele spuse de autoare despre Nae Ionescu trebuie cunoscuta atitudinea lui fata de C. Radulescu-Motru, cel care l-a sprijinit in cariera sa didactica. Motru l-a sustinut sa obtina titlul de conferentiar, fara ca Nae Ionescu sa aiba o carte publicata. La mai putin de un an, el ii cerea lui Motru sa-l ajute sa fie facut profesor, desi nu publicase o carte. De aceasta data, Radulescu-Motru nu a putut face nimic impotriva legii, ceea ce ii va aduce injurii din partea fostului sau studnet si asistent. Pentru detalii vezi Constantin Schifirnet, C. Radulescu-Motru. Viata si fatele sale, vol II, 2004.