DIN FOIŞOR Mircea Ivănescu şi Mihai Ursachi în drum spre Dolhasca
- 01-04-2011
- Nr. 569
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 19 Comentarii
În articolul de săptămîna trecută, scriam că mitologia literară susţine că poetul Mircea Ivănescu nu se prea deplasează, ba chiar că nu ar mai fi părăsit Sibiul, în care eu am ajuns doar în trecere, tocmai din 1972, cînd s-a stabilit acolo, venind din zgomotosul Bucureşti, din Vavilonul de pe Dîmboviţa. Ştiu sigur că e doar mitologie această nondeplasare în afara Cibinului a marelui poet, ştiu că măcar o singură călătorie tot va fi avut loc, de vreme ce Mircea Ivănescu a descins împreună cu regretatul Mihai Ursachi la Dolhasca, unde îşi trăia viaţa şi poezia, pe vremea aceea, alt poet remarcabil, Emil Brumaru. O frumoasă întîlnire în trei între nişte viitori mari poeţi, chiar dacă aceasta s-a petrecut cu peripeţii, ba chiar a cunoscut măcar un moment de tensiune. Şi cum aniversarea poetului a căzut exact la jumătatea intervalului dintre articolul meu de săptămîna trecută şi cel de săptămîna asta, poate că e potrivit să mai zăbovim puţin în preajma sa. Nu am fost martorul acestei întîmplări. O cunosc, însă, din povestirea unuia dintre participanţi, regretatul poet Mihai Ursachi, care mi-a relatat-o în mare vervă, şi din confirmarea altui poet, Emil Brumaru, aflat împreună cu noi în momentul […]
@) Daca_nu_nu
… in selectarea poeziilor din autorii evocati aici!
Despre moarte ca revedere
http://www.youtube.com/watch?v=o7_OQEJmDKI
Mihai Ursachi
http://www.youtube.com/watch?v=4GNnMJfjxoY
@) Virgil
Stiau ei tinta, plecau si in directia/iile buna/e, doar ca au cam ratat-o de aproape de mai multe ori. Dar de ajuns, pina la urma, au ajuns unde trebuia sa ajunga de multa vreme!
Bag seama ca nu sunt singurul care pleaca din Bucuresti la Baia Mare si ajunge la Satu Mare .
Şi iată c’am venit, de foarte de departe,
tot neamul meu se stinse, vlăstarele sunt moarte.
Am moștenit conacul cel vechi, argintăria,
și stema casei noastre: veșnicia.
La praznicul Enigmei, când vișinii serbează
o ora anumită, m-am hotărât să intru,
sperând să fii acolo, la ora ceea, trează,
ținând același sfeșnic în mână, ca un schiptru.
Făcui deci invocarea și semnele cerute,
aprinsei în cățuie trei feluri de tămâie,
intrai pe ușa strâmtă cât am putut de iute,
cum e plăcut la duhuri, cum îți plăcea și ție.
Mi se păru ciudat ca tu la ora ceea
să nu fii încă trează; mă apropiai de patul
de nuc în care cândva ai fost femeia
cu trup de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul…
Mă apropiai cu totul, uitând legile mele
și orb întinsei mâna și cautai fierbinte
aceea ce pierdusem; în albele dantele
zăcea o grămăjoară de albe oseminte.
Înțepenii de spaimă și pricepui greșeala…
…Crengi mari de vișin dalbe prin gratii pătrunsese
și la lumina lunii subțire ca beteala
văzui: eram trecut de veacuri pe lista de decese…
Privii în jur – covorul e năpădit de ierbi,
în vaza cristalină în care-ţi puneam frezii –
șirag de perle negre, un ghemotoc de șerpi;
prin vechi păienjenişuri, bezmetici, huhurezii.
Pe masa de parfumuri, printre oglinzi și spelci –
moluşte lipicioase, limacţi molâi și melci.
Şi craniul celui care am fost, e pe noptieră,
îl ții probabil noaptea în chip de scrumieră.
http://agonia.ro/index.php/poetry/25128/Odaia_ginga%C5%9Fei_iubiri
@) Daca_nu_nu
Mihai era si oleaca de histrion. Dupa reccupearea de la monument, deci monumentala, n-au mai fost probleme litigioase intre cei trei poeti…
De jur împrejur nălucire de ape,
răstoace rotunde şi rotitoare
şi glasul de îngeri răzbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare…
Acuma din nou mă opresc la fântână,
am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,
un om rătăcit c-o pribeagă străină…
am duce-n adâncuri o viaţă bogată.
Acolo-s palaturi verzui şi tăcute,
cu turnuri de apă, statui de rusalce,
făcliile ude şi pletele ude,
verzuile plete de alge.
http://agonia.ro/index.php/poetry/13949846/O_via%C5%A3%C4%83_bogat%C4%83
Vezi? Atunci e de înţeles de ce Mircea Ivănescu nu voia să împartă oraşul cu un astfel de personaj. Dar sunt convinsă că, după ce l-au recuperat de la statuia eroilor, Mihai Ursachi îşi va fi arătat adevărata sensibilitate şi le va fi recitat companionilor din creaţiile sale, ceva de genul:
Daca_nu_nu
…mult mai hard, dar nu pot cita decit o strofa: \”Dar ce mai rea e tot LIlith/ I-a introdus unui iubit/ Partea cea rea/ In risnita pentru cafea\”.
Iubitelor, vă las acum.
Adio-ţi zic deci, Nicoleta,
adio Nuţi, Muţi, Geta,
căci viaţa asta-i doar un fum.
.
Adio ţie, Minodora,
un trai deplin şi fericit
cum altă dată ne-am dorit
nu ne-a fost dat amîndurora.
.
Căci tu fiind de felul tău
muiere pururi fără saţ,
ţi-au trebuit atîţi bărbaţi
cîte femei am avut eu.
.
Şi iarăşi, încă zic adio
elevei mele Artemisa,
cu carnea tare cum e tisa.
Pe unde este, Domnul ţie-o.
.
Aş zice doar la revedere
grecoaicei, numele Marcela
şi mort îţi scoală daravela,
pe drept cuvînt, halal muiere!
.
Dar clipele mi-s numărate,
nireasă tu, cu neagră coasă,
îngăduie şi îmi mai lasă
atîtea clipe cît păcate.
.
Atunci aş mai trăi o mie
de ani bogaţi printre gagici
şi cînd ar fi să plec de-aici
înc-aş muri pe veresie!
.
Însă cum florile se scutur
în primăvară, de cais
tot astfel anii noştri ni-s,
ce i-am trăit ca nişte fluturi.
.
Doar de la Una, cea la care
pe nume nu-s vrednic să-i spun,
îmi iau acum rămas bun
îngenunchind pentru iertare.
1971, Decembrie 12
http://www.pruteanu.ro/203miscell/ursachi-cuv-compl.htm
@) Daca_nu_nu
…dupa ce-au trecut doftorii, e usor sa vii cu olecuta de literatura si sa faci un mic finisaj…
Să-nvăţăm latina pînă cînd,
Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd
Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd.
Şi atunci, trezită moale-n zori,
O să înţelegi atît de-uşor
Că-s un botanist fermecător
Care, în crivat să nu te zbaţi
Goală, dintre crinii pipăraţi,
Coapsele îţi zmulge cu nesaţ
Şi le strînge-n braţe şi-n coperţi
De atlas nepus încă-n comerţ,
În genunchi rugîndu-te să-l ierţi…
http://editura.liternet.ro/descarcare/167/pdf/Emil-Brumaru/Commedia-dellArte.html
@) Vasile Gogea
…chiar toate detaliile. Nu, in trenul asta, nu era Muri, dar in cite n-a fost si el! Ca sa nu mai spun ca am ris ca spartul cind mi-a povestit experienta sa de conducator auto, inclusvi celebra ciocnire cu un camion in parcarea unui hotel din Piatra Neamt, daca tin minte bine!
De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti
Înhămînd, la fiecare, şase
Dragi femei cu sîni dumnezeieşti
Şi-aş porni bezmetic la plimbare
Hăţuind voios coapsele mari
Şfichiuite, ca din întîmplare,
Cu biciuşca-mi fină de mărar.
Şi-aş umbla prin burguri mai tot anul
Ca să-mi vadă lumea echipajul,
Iar pe capră,-n spate, blond, motanul
Mi-ar păzi onoarea şi bagajul
C-un rubin în dinţi şi trei pistoale
Doldora de gloanţe la centură.
Şi cînd, înspumate, albe, goale,
Ele, mestecînd zăbala-n gură,
Ar izbi nervoase cu piciorul,
Lin oprit alături de fîntînă
Eu le-aş adăpa cu binişorul
Şi le-aş da să pape melci din mînă,
Şi le-aş pune oje moi pe unghii
Şi în coame tragic centrifuge
Izuri iuţi ce-ar răscoli rărunchii
Gloatei desmăţate care muge.
Şi-aş pleca din nou cu spiţa roasă
De zefiri prin vechile poveşti.
De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti!
http://editura.liternet.ro/carte/fraghtml/215/Emil-Brumaru/Commedia-dellArte-vol-III.html
…literatura poate salva ce ratează medicina: ce n-au reuşit să-mi facă leacurile doftorilor, ai reuşit domnia ta, Bunicule, cu articolul acesta şi, cu voia domniei tale, voi începe cu Emil Brumaru. Nu numai fiindcă este medic, ci, mai ales, pentru că eu sunt latinistă şi nu cred să fie pe lume latinistă rămasă nevrăjită de poezia lui…
Demenţial! Eşti sigur că era şi Muri (Ion Mureşan) în tren?
@) Daca_nu_nu
…cu lacrimi atunci cind mi s-a povestit, ba chiar si acum cind am scris! Cred ca si poetii au ris de s-au spart toata noaptea aia, sigur, mai putin momentul macabru ursachian!
…am rîs cu lacrimi!!!
Dumnezeule!!!