DIN FOIŞOR. Circuitul cărţii în natură
- 22-04-2011
- Nr. 572
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 8 Comentarii
În ultimele două articole, am tot pomenit despre modul în care îţi puteai procura anumite cărţi, rare, netraduse etc., pe vremea vechiului regim. Am făcut însă doar observaţii punctuale şi mă gîndesc c-ar putea fi utilă, mai ales pentru cititorii mai tineri, o anumită sistematizare. Oricum, dincolo de caracterul represiv al regimului, de politica sa de restrîngere a libertăţii de informare, cel puţin în unele domenii socotite „sensibile“ mi se pare evident că, dacă voiai să citeşti neapărat o anumită carte, era imposibil să nu reuşeşti să dai de ea. Cine spune că n-a putut să se informeze ca lumea într-un domeniu sau altul, ba chiar să se formeze, se înşală ori încearcă să-şi justifice lenea. Vorbesc, desigur, mai ales despre cei care au avut şansa să trăiască într-un oraş mare, unul cu universităţi cît de cît consolidate înainte de instalarea regimului comunist. Însă nici cei care trăiau în comunităţi mai mici nu erau complet lipsiţi de accesul la surse de informare, mai ales dacă îşi păstraseră relaţiile în oraşele în care absolviseră studiile superioare, pentru că, har Cerului!, comuniştii noştri nu inventaseră paşaportul interior, precum alţii, aşa că deplasarea între fruntarii a rămas liberă pînă la prăbuşirea sistemului. În […]
@) InimaRea
…o carte, totusi, de dragostea putea ajunge intr-o biblioteca sateasca, mai ales ca beneficia de o bibliotecara, nu un bibliotecar. Eu am ramas mut de uimire gasind Lysis de Platon si Colonelului n-are cine sa-i scrie de Marquez in biblioteca unei unitati militare. Poate ca pe ultima o luasera din pricina colonelului din titlu, dar Lysis?!
@) Daniel StPaul
cum ati vazut, am rezolvat si problema de la blog. Pai de ce sa ma supar? Va chiar multumesc foarte mult!
De cîte ori mergeam la ţară, voiam să văd bilbioteca locală şi şcoala. La Buzeşti (Milcoveni, cînd şi cînd) de Olt, am găsit Legături primejdioase – F de Laclos. Bibliotecara era şi profesoară, şi vecină cu rudele-mi de-acolo. Am întrebat-o dacă a citit cartea şi i se părea interesantă. Da, zicea dar nu era genul ei de literatură. Însă cum o fi ajuns într-o biliotecă sătească? Nu ştia dar cartea îşi avea rostul pe-acolo: o fostă elevă de-a bibliotecarei avea un bărbat cam fustangiu. Cînd se-aprindea prea tare după vreo mîndră, nevasta aducea cartea acasă şi i-o băga în ochi, să vadă bine titlul. În sat, i se spunea Securista – bărba’su o poreclise.
@) All
O primavara luminata tuturor.
Domnul Antonesei,
Am incercat (intre 4-7am ora patriei)sa va las cite unele si la domiciliu si n-am izbindit, primesc doar : (Duplicate comment detected; it looks as though you’ve already said that!) Se pare ca acolo nu pot fi circumstantial…, deocamdata.
Domnul Antonesei,
Trag nadejde ca nu va suparati, va aduc pe cineva mai priceput la comentariu:
-Pentru foisor, la obiect:
http://www.yerkaland.com/item.php?ido=134
(ta biblia =cartile…)
-pentru zile ca astazi:
http://www.yerkaland.com/item.php?ido=121
NB:imaginile au rezolutie destul de buna; descarcate, pot fi marite la 100% si peste.
@) Sanis
…cooperativele, precum si lectoratele de limbi straine sau bibliotecile straine, ultimile la Bucuresti. E adevarat ca la bibliotecile cu pricina era descurajata frecventarea pin toate mijloacele, desi erau deschise cu toate aprobaile si in regim de reciprocitatea, iar la lectoratul francez din Iasi ea mereu supravegheata usa, ba mai puteai di si pozat!
Tin minte, de cite ori ajungeam in vreun sat, fie in vacanta, fie in tabara, fie in drum spre vreo carare de munte, intram neaparat in „cooperativa”. Undeva in spate aveau cartile. Atunci, ca si acum, la tara se citea prea putin. Asa ca nu se putea sa nu plec macar cu o carte din magazin. Carti pe care in orasele mari, inclusiv Capitala, nu le puteam gasi cu niciun chip. De la o cooperativa m-am ales cu Numele Trandafirului, de ex, Biblioteca din Alexandria, Arta conversatiei, Daniel Martin, Magul…
De la Anticariat cumparam mai ales carte in limba franceza. Cind eram mic, pifuri, dar si Jules Verne, Daudet, Rablais… Mai tirziu, scriitori „clasici”, mai ales Dumas, Hugo, Balzac – nu cred sa fi citit vreo carte de dupa 60 in original.
Dar proful are dreptate. Nu tin minte sa nu fi putut citi vreo carte daca mi-am dorit-o! Probabil nu ca acuma. Tot mai rar gasesc carti de imprumut la prieteni. Tot mai putini au carti in casa. „Aduna praful”…