LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Poezia în miezul verii

Sînt o mare devoratoare de poezie. De cînd mă știu. Dar am anumite rezerve în a o comenta. Este un domeniu gingaș, unde, pe lîngă o anume știință a disecării și a interpretării versului, îți trebuie și o sensibilitate aparte. De care nu sînt foarte sigură. La noi au fost și sînt doar cîțiva buni comentatori de poezie. Să-i numim pe Ion Caraion (foarte bun poet, înainte de toate, dincolo de faptul că a devenit cunoscut publicului larg mai ales pentru notele sale informative și pentru mizerabila colaborare cu Securitatea, dar să nu judecăm pe nimeni dacă nu am trecut și noi prin experiențele carcerale încercate de acești oameni pe care soarta nu i-a menajat),  ar mai fi Virgil Ierunca, Nicolae Manolescu – ei da, de ce nu, dincolo de capriciile și de umorile sale curente –, ardelenii Ion Pop și Al. Cistelecan, bucureștenii Paul Cernat și Daniel Cristea-Enache, mai aproape de noi. Legat de acest fapt, îmi aduc mereu aminte de faimoasa Doamnă de Sévigné, cea cu scrisorile ei din secolul al XVIII-lea, care, întrebată fiind de fiica sa, Doamna de Grignan, ce părere are despre dragoste, răspundea cochet și acru: „Îmi place din cînd în cînd s-o practic, dar […]