AVALON. A patra Romă şi ideologiile ei
- 02-09-2011
- Nr. 590
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 0 Comentarii
Am trecut succint în revistă, preţ de cîteva articole, intuiţiile şi metodele, precum şi cîteva proiecţii ţintite ale lui Ioan Petru Culianu referitoare la trecutul românesc. A fost vorba, de fiecare dată, de chestiuni punctuale; de modurile concrete ale punerii problemei, ale căutării răspunsului şi ale metodei prin care s-a procedat la cercetarea acestuia. Nici o clipă nu m-am referit, aici, la concepţia de filozofie a istoriei pe care studiile, articolele şi, în general, moştenirea acestui autor ne-o păstrează şi o dovedesc. Pentru acest ţel ar fi necesare studii aprofundate, de mai mare întindere şi pătrundere, iar scopul meu nu a fost acesta. Există, oricum, deja tentative meritorii în respectiva direcţie, de-ar fi să amintim şi numai paginile semnate de H.-R. Patapievici în abordarea lui monografică despre Ultimul Culianu (2010). Iată însă că, deşi nu părea la prima vedere, I.-P. Culianu se dovedeşte un cercetător ale cărui deschideri către istoria modernă şi contemporană românească aduc surpriza unei viziuni mult diferite de cea a masei exploratorilor aceluiaşi trecut, în ambianţa românească a vremii (anii ’70-’80 ai secolului trecut). El se desprinde nu doar din plutonul celor activi în interiorul României comuniste, pentru care marxismul părea obligatoriu, dar dintre care erau, totuşi, […]