Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Regele Mihai şi Partidul Comunist
- 02-09-2011
- Nr. 590
-
Cristina ROMAN
- ISTORIE RECENTĂ
- 11 Comentarii
Popularitatea de care s-a bucurat regele Mihai la revenirea sa în ţară, în anul 1992, a surprins guvernarea fesenistă, provocînd îngrijorare electorală printre politicienii puterii. La începutul anilor ’90, ceea ce ştiam despre rolul pe care l-a jucat instituţia monarhică în istoria României se datora doar poveştilor bunicilor. Nu înţelegeam prea bine atunci care erau adevăratele motive pentru care autorităţile politice care au preluat frîiele puterii după 1989, în urma vizitei regelui Mihai din 1992, au decis să îi interzică accesul acestuia în ţară pentru o perioadă de cinci ani. Abia în 1997, în timpul guvernării Convenţiei Democrate, regele Mihai şi-a recăpătat cetăţenia română, permiţîndu-i-se să-şi viziteze ţara. După 19 ani, de cînd lumea politică părea că a înţeles jocul democratic al succesiunii la putere şi cînd anumiţi politicieni au încetat să se mai teamă de o eventuală schimbare a formei de guvernămînt, iată că tema monarhiei este readusă în dezbaterea publică. Regele Mihai este una dintre puţinele personalităţi politice necompromise ale momentului, iar actele sale consemnate în documentele vremii sînt mărturii clare ale verticalităţii morale, ale curajului şi onestităţii sale. Actul de la 23 August 1944 Potrivit mărturiilor oamenilor politici şi ale diplomaţilor români care i-au fost aproape regelui, […]
Doamna Sanda,
Lasati retorica aceasta stufoasa pentru cine o gusta si nu mai bateti campii va rog.
Pana una alta am venit cu niste trimiteri concrete si dvs continuati sa bateti apa in piua cu „adevarul istoric in varianta sa tridimensionala”. Faptul ca dvs continuati sa ignorati argumente si cifre exacte nu inseamna ca ele sunt de domeniul fantasticului.
O zi buna!
Bun articol! Foarte bine scris. Intr-adevar istoria trebuie scrisa si povestita doar pe baza de documente si numai de catre specialisti. Felicitari pentru curajul de a scrie un astfel de articol!
Domnilor,
Cum desfasurati amandoi un discurs monocord (variatiunile la aceeasi tema sunt neglijabile), cum nu pot sa fac nicio diferenta intre opiniile sau \”exprimarile\” dvs.(care cu majuscule, care cu repetitii si sublinieri) si cele ale altor cetateni care chiar daca citesc ceva, nu inteleg, ba din contra devin tot mai confuzi si atunci, speriati de saracia propriei gandirii, se reped sa ia lumina de la te miri ce \”istorici\” sau memorialisti, care in viata vietii lor nu au auzit de principiul \”sine ira et studio\” si de respectul fata de adevarul istoric in varianta sa tridimensionala, cum va suspectez ca va documentati mai cu seama din \”opera\” prof. drd. Ghe.C. Nistoroiu, decat din arhive serioase si ca nu sunteti chiar de adevar si obiectivitate insetati, ca inarmati cu o redutabila ingustime a spiritului si cu niste cuvinte – ce n-au cum sa insulte un Rege, ci doar sa va degradeze pe domniile voastre – veti continua sa va clamati teoriile preferate, indiferent de interesele poporului roman( care va dor rau, post…festum!), nu voi mai incerca sa va contrazic, ci doar va voi ura sa va intoarceti inapoi in timp, sub forma unor soldati români decisi sa reziste eroic, cu piepturile goale, pana la ultima suflare, pe linia Focsani-Galati, in fata Armatei Rosii si sub bombardamentele Aliatilor, pana cand maresalul obtine un armistitiu à la carte, in conditii avantajoase…
Mult succes!
Am spus eu undeva ca Aliatii ar fi incheiat un armistitiu cu Antonescu?!! Cred ca ati citit pe sarite scurta-mi luare de pozitie! Problema e ca, declaratia unilaterala a unei incetari a focului – „actul” de la 23 august asta a fost! – i-a „dezarmat” pe soldatii si ofiterii romani din primele linii, peste 130.000 dintre ei fiind facuti pus si simplu prizonieri si trimisi „pasol za Sibir”! Daca fosta majestate s-ar fi multumit cu arestarea lui Antonescu si initierea tratativelor de armistitiu, continuand reszistenta armata PANA LA SEMNAREA ARMISTITIULUI – ceea ce este uzanta intr-un razboi! – acesti peste 130.000 de luptatori romani DARUITI inamicului traditional al romanilor si ai Romaniei, rusii, fie ei taristi, bolsevici sau bolsevicii decapati de azi ar fi fost scutiti de mizeria prizonieratului si de moartea in mizerie prin lagare. Dar se pare ca aici au clacat si consilierii militari ai tinerei pe atunci majestati, generalii Aldea si Sanatescu, militari de cariera facuta mai mult prin saloanele palatului, care ar fi trebuit sa stie ei in primul rand protocoalele de urmat intr-un razboi, cum ar fi declaratia de razboi, cererea de incetare reciproca a focului, initierea dialogului pentru pace etc. Daca veti citi presa sovietica (sau puneti pe cineva sa vi-o traduca) a timpului, veti fi probabil mirata ca in Pravda s-a scris despre „marea victorie a glorioasei Armate Rosii” pe frontul de la Iasi (lasat balta de generalul Korne si divizia sa de blindate), de pe 23-24 august 1944. Asta este cum au vazut bolsevicii „actul” de la 23 August, ca o proprie victorie. La care a contribuit direct, cu voia dvs., mesajul regelui de pe-atunci, Mihai. S-ar putea spune ca a fost nu numai simpla tradare, ci chiar inalta tradare! Cu circumstanta, bineinteles, a varstei sale si-a sentimentelor sale rele fata de Antonescu: se poate spune chiar, o crima in afect… Si ar mai fi ceva circumstante „misterioase”: la aceeasi data fatidica a avut loc revolta militarilor polonezi nationalisti contra ocupantului hitlerist, inecata in sange de germani sub privirile impasibile ale bolsevicilor aflati la 20 km distanta, si, cu o zi inainte, intrarea in Paris a trupelor generalului Leclerc… Nu vi se pare ca ar fi circulat pe planeta ceva indicatii atat de secrete incat au fost distruse imediat ce au fost primite si executate? … Dar… s-ar parea ca se da din nou ceva la Palat, prea se face valva acum in jurul apusei majestati. Daca ii transmiteti ceva felicitari cu ocazia aniversarii de 90 de ani, puteti sa ma treceti si pe mine printre semnatari. Cum spuneam, are si ceva circumstante atenuante!
Foarte bun articolul dumneavoastra domnisoara sau doamna Roman. Mi-a placut foarte mult. Felicitari!
D-na/D-ra Sanda,
Observ ca ma trimiteti cu mare sarcasm si dezinvoltura sa mai citesc, asa ca va trimit si eu. Documentati-va va rog si aflati singura cu cine preferau sovieticii sa incheie armistitiul. E chiar foarte usor de aflat.
Mai departe, eu nu disputam faptul daca armistitiul trebuia incheiat (ci doar cum, cand, si de catre cine). Observ ca ati ignorat intentionat citatul care explica adevarata motivatie a fostului rege pentru actul de la 23 August.
La fel ati ignorat si restul mesajului, asa ca subliniez: locul unui rege e in fruntea tarii sau si trebuie sa mearga pana la capat, oricare ar fi acel capat (inclusiv sacrificiul suprem daca e cazul) pentru a fi alaturi de poporul sau. Altfel nu e demn sa se numeasca rege, il puteti eventual numi pampitoi, „Hopa Mitica” sau „Neica Nimeni”.
Daca intr-adevar puterile aliate ii acordau incredere si respect (apropo de decoratiile de care vorbeam), atunci ex-regele ar fi trebuit sa incerce sa joace aceasta carte, nu sa plece intr-un exil comfortabil in timp ce 99% din romani erau condamnati la aproape 45 de ani de dezastru.
Poate dvs aveti nevoie de (sau respect pentru) un rege care spune „Popor drag, se impute treaba asa ca eu te las”, eu nu. Nici n-ar fi primul din familie care a facut asta.
Revenind la maresalul Antonescu, soarta lui ar fi fost poate alta, sau cel putin ar fi avut parte de un proces corect, nepolitizat.
@Domnilor M.&.B.
Este chiar atat de dificil de inteles care erau \”interesele\” poporului roman in momentul in care hoardele dezlantuite ale Armatei Rosii ajunsesera la frontiera de nord-est a Romaniei? Cel mai marunt efort mental al oricarui cetatean neturmentat ar asigura victoria logicii si i-ar aduce lumina ratiunii.In august 1944, sofisticatele\” interese\” ale romanilor se reduceau la unul singur: supravietuirea.
Este ridicol si stupid sa vorbesti despre iubirea de tara, in timp ce o impingi spre dezastru si distrugere garantata. Fara arestarea lui Antonescu si tot ce a urmat pana in 12 septembrie \’44, fara increderea pe care Marile Puteri Aliate au aratat-o Maiestatii Sale, Regele Mihai I, acceptand semnarea armistitului, este mai mult decat sigur ca intreaga tara ar fi devenit scena unor masacre cumplite.
Trebuie sa fii total lipsit de realism ca sa-ti inchipui ca Aliatii ar fi incheiat vreodata un armistitiu cu Antonescu, care afisa fidelitatea sa absoluta fata de Germania nazista, sau ca acesta ar fi putut avea, la sfarsitul razboiului, o soarta mai buna decat a avut.
Cat despre retorica intrebare daca Truman si Stalin, dragutii de ei!, ar fi fost ei in stare sa impuste pe cineva…poate ar trebui ca domnul M. sa citeasca, de exemplu, cate ceva despre cazul generalului Wladyslaw Sikorski.
Foarte bun articolul. Felicitari!
Genial articol. Mi-a placut foarte mult. Este scris pe intelesul tuturor. Nu e nevoie sa fii specialist in istorie pentru a intelege. Felicitari!
Bla bla bla… regele si iar regele!
Doamna sau domnisoara, nu stiu de unde v-ati educat in materie de istorie, din povestile bunicilor de care vorbeati in introducere (care in cazul dvs se pare c-au fost niste nostalgici monarhisti senili si creduli) sau din documente istorice.
Ca urmare a „tradarii de la iasi” din jurul datei de 20 Aug 1944 (Bodnaras, Sanatescu, etc), armata sovietica comunista a patruns mai repede si mai adanc in teritoriul tarii, luand prizonieri 150-170 de mii de soldati romani luati prin surprindere. Aceasti soldati primisera doar ordin sa nu riposteze, in conditiile in care intre cele 2 parti nu se semnase nici o intelegere. Ale cui interese erau urmate aici, ale poporului roman?
La cei luati prizonieri pe frontul de est (din care prea putini s-au mai intors) se mai adauga inca vreo 150 de mii care au pierit luptand un razboi strain pe frontul de vest (strain pentru ca acestia nu s-au oprit la granita cu Ungaria, ci-au mers pana in fosta Cehoslovacie). Din nou, ale cui interese au fost urmarite aici, si din ale cui ordine au continuat sa moara soldati romani?
In fine, pentru cei ca dvs care mai cred in povesti precum proclamatia catre tara a regelui, conform careia actul de la 23 August a fost infaptuit „in deplina intelegere cu poporul roman”, as recomanda un citat din memoriile lui Gheorghe Bratianu, care ii apartine „regelui” Mihai: „„ Daca-l lasam pe Ion Antonescu sa faca el singur armistitiul, ne va tine iar sub papuc”. Iata si adevarata motivatie a lui Mihai Hohenzollern… (daca cititi cartea lui Denis Deletant veti fi surprinsa sa aflati cat de aproape de-a incheia armistitiul se afla Ion Antonescu in momentul in care a fost arestat).
Ca nu a semnat gratierea lui IA (dupa ce l-a demis si dat pe mana rusilor) poate vi se pare scuzabil sau chiar laudabil, dar poate uitati ca si-a luat mana si de pe Iuliu Maniu. Toate acestea pentru a nu supara noul prieten de la rasarit, pentru a se mai agata de putere inca o zi.
Cand in fine si-a luat talpasita, a luat cu sine bunuri in valoare de 500000 franci elvetieni, desi eu cu urechile mele l-am auzit declarand in repetate randuri ca nu i s-a permis sa ia macar un bibelou…
Sigur, si eu as fi plecat sub amenintarea pistolului, dar eu nu sunt decat un las de rand, nu „majestatea sa” regele romanilor, si „unsul lui dumnezeu”.
Daca si-ar fi iubit tara cu adevarat, ar fi trebuit s-o arate pana la sacrificiul suprem, asa cum a facut-o Ion Antonescu. Ar fi indraznit oare Truman si Stalin sa impuste pe cel pe care cu numai 1-2 ani inainte il decorasera cu cele mai inalte distinctii militare ale tarilor lor?
Domnisoara, tradare sau ba, realitatea este ca peste 100.000 de soldati si ofiteri romani care incetasera sa mai lupte, de la 23 august, la ordinul regelui, contra armatei bolsevice, au fost in continuare luati prizonieri de catre aceasta pana pe 12 septembrie, cand a fost semnat „armistitiul”. Or asta se cheama tradare, deoarece un comandant suprem de armata, cum era Mihai I, ar fi trebuit sa stie ca nu poti inceta unilateral lupta, fara sa fi cazut de acord cu inamicul. Necunoasterea legilor nu te vscapa de tribunal, chiar daca regele se bucura de relativa circumstanta atenuanta a varstei si de faptul ca militari de cariera ca Sanatescu si Aldea ar fi trebuit sa fie oripilati de incetarea focului fara semnarea in prealabil a armistitiului. In rest… s-auzim NUMAI de bine!