Semnal de carte. Scriitorii despre scris: de la Eminescu la Florin Lăzărescu
- 02-09-2011
- Nr. 590
-
Alina PURCARU
- ARTICOLE
- 1 Comentarii
De ce scriu, cum au început şi ce-i motivează să continue pe acei oameni curioşi, care se ocupă maniacal cu arhitectura unor lumi invizibile, sînt întrebări care au stat dintotdeauna pe buzele cititorilor. Atracţia pentru forţa cu care ele au reuşit mereu să scoată la lumină adevărate hărţi subterane ale cărţilor – dar mai ales ale laboratoarelor în care ele, cărţile, au fost, la un moment dat, simple precipitate, în fază de experiment – e ştiută de toţi cei care au mania cititului: de la iniţiatorii de anchete literare la şoarecii de bibliotecă dispuşi să renunţe şi la ultimul covrig pentru cartea ce-o poftesc. Ne interesează de ce, cum şi pentru cine scriu scriitorii, iar răspunsurile lor, acordate, invariabil, la fibra fiecăruia, ajung pînă la urmă să vorbească, aşa cum doar ele o pot face, despre aerul, profilul şi problematica unei întregi literaturi. Norman Manea, alături de Sanda Cordoş, în calitate de coeditor, le-a făcut o bucurie tuturor cititorilor curioşi de astfel de lucruri. Le-au oferit o carte la care nimeni altcineva în România nu pare să se fi gîndit: o antologie de texte despre scris, semnate de optzeci de scriitori de limba română, o carte care începe cu […]
Ceea ce spuneam ieri despre articolul de mai sus e următorul lucru (și îmi cer scuze că postarea nu a trecut): Regretabil verbul „a insista” scris incorect în paragraful trei. De asemenea, admit că expresia „croi tematic”, din paragraful 4, îmi e necunoscută; speranța mea e că această construcție spune ceva cititorilor.