Despre Filozofie – o radiografie subiectivă (I)
- 28-10-2011
- Nr. 598
-
Ciprian Mihali
- ÎN DEZBATERE
- 2 Comentarii
Filozofia românească de astăzi nu e mai brează decît societatea în care fiinţează. Are momentele sale de excelenţă şi perioadele sale de mediocritate; are rutinele ei nespectaculoase învăluite în pîcla persistentă a reformelor şi birocraţiei, după cum are evenimentele sale de graţie internă, care încearcă să compenseze monotonia şi constrîngerile administrative. Supusă unei logici instituţionale tot mai străine vocaţiei sale universitare şi unui şantaj al finanţărilor şi clasamentelor, ea face acrobaţii pentru a încerca să supravieţuiască pur şi simplu, într-o perioadă în care e mai ameninţată ca niciodată cu dispariţia. În afara facultăţii de specialitate, Filozofia este deja aproape inexistentă: din multe licee a fost scoasă pe uşa din dos, celelalte facultăţi au renunţat la ea cînd au prins ocazia să taie nişte cursuri, în vreme ce restul societăţii nu pare nicidecum să-i resimtă lipsa. În acest peisaj al rentabilităţii cu orice preţ, al promisiunilor de diplome cu job bine plătit după ani de învăţămînt cu taxă, Filozofia caută strategii de adaptare, încheind, de bunăvoie sau silită de alţii, căsnicii contra naturii sale, căsnicii din interes autojustificate printr-o retorică a flexibilităţii. Ea se dovedeşte o parteneră cînd bătrînicioasă, cu o moştenire dogmatică şi de human ressources greu de abandonat, cînd […]
Excelent comentariu si, in plus, la obiect! Astept cu interes continuarea.
Si, intre noi fie vorba, ard de nerabdare sa intru pe facebook, sa dau si eu un ‘like’ articolului 🙂
Ca lucrau cu sarg la ‘knowledge based society’ ce poate sa insemne?
Poate ca vieti intregi oamenii aceia pe care ii numiti filosofi plonjau adanc in tenebrele trecutului sau, cine stie, explorau viitorul ce va sa vina, fara a se bucura de tot felul de plase de siguranta, fara a se ancora in prezentul confuz pana la absurd. Slefuiau neincetat ce s-ar numi spiritul omului si al lumii pe care o popula. Slefuiau lentile pentru bunul uz al cunoasterii rationale fara a-si pierde credinta ca lumea are un sens.
In asceza si de multe ori in anonimatul epocii lor au construit mereu si mereu sprijiniti pe capacitatea ludica a spiritului.
La ce bun am fi tentati sa spunem acum cand constructia lui Zorba pare ca s-a prabusit iar dansul nu se stie daca mai poate continua in absenta muzicii filosofilor.