Povestea prozatoarelor din interbelic

Bianca Burţa-Cernat este, de departe, unul dintre cei mai echilibraţi şi mai oneşti critici literari care semnează constant în presa culturală a ultimilor ani. Debutul său editorial era aşteptat cu interes de ceva vreme, căci marea încercare a cronicarilor este, de bună seamă, trecerea de la dimensiunile reduse ale paginii de revistă la sutele de pagini ale unei cărţi. Iar aceasta, evident, să nu fie o culegere a articolelor deja publicate. Este o probă pe care au ratat-o mulţi de-a lungul vremii. Bianca Burţa-Cernat o trece, însă, în mod strălucit. Anunţat de o serie de articole publicate în Bucureştiul cultural, volumul Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică este o carte de debut excepţională, care impresionează nu doar prin documentarea minuţioasă şi interpretarea aplicată, ci şi (mai ales) prin abilitatea autoarei de a scoate studiul critic serios, concentrat (o teză de doctorat căreia i-ar fi propriu discursul academic rigid) din zona receptării specializate. Istoria şi critica literară sînt transformate într-un soi de poveste, una captivantă, unde spiritul critic, rigoarea, capacitatea de sistematizare şi fineţea stau de veghe în culise, fără ostentaţie. Raportul dintre marginalitate şi valoare Subiectul cărţii este unul sensibil, căci „feminismul“, fie că vorbim despre discriminare […]