Arhitectonica valorilor (I)
- 11-11-2011
- Nr. 600
-
Vlad Mureşan
- ESEU
- 1 Comentarii
1. Ce este valoarea? Facem apel la valori pentru că le presupunem deja antejudicativ. Nu există nici o judecată, fie ea cognitivă, etică sau estetică, care să nu presupună deja o judecată de valoare, fie ea de ordinul adevărului, binelui sau frumosului. De la dreapta la stînga, orice pretenţie critică încorporează inevitabil o diviziune valorică, atunci cînd judecă privitor la ceea ce este real sau fals, bine sau rău. Să radicalizăm deci interogaţia: ce este valoarea? Valoarea este ceea ce trebuie şi merită să fie cultivat, apropriat, servit, în opoziţie cu ceva ce nu trebuie şi nu merită în general. Această necesitate şi constrîngere nu este fizică sau politică, ci este de un ordin particular: un om de ştiinţă ştie că trebuie să caute adevărul, nu falsitatea. Omul în genere ştie că adevărul şi nu minciuna, binele şi nu răul trebuie înfăptuite. La rădăcina acestui tip special de trebuie vom căuta esenţa valorilor, ca Sollen, care dictează lui Sein (real), însă întotdeauna din perspectiva unui Sein supraordonat, ca realitate de saturaţie superioară, ca real-ideal opus realului-real. Astfel, nu ar putea exista idealitate opusă realităţii dacă nu ar exista o realitate supraordonată realităţii, adică o metafizică suprapusă fizicii – o omonimie […]
Dle Muresan,
Ca intre fiinte sa ne aducem aminte cum spunea poetul: „Fiori prin mine umbla / si nu am trebuinta / te rog pe tine umbra / sa redevii fiinta.”
Mai apoi sa ne amintim ca ‘ tirania valorilor’ s-a exercitat prin manifestari contradictorii, adesea violente, fortand particularizari ale binelui, frumosului si adevarului pe care nu pregetam sa le autopsiem in fel si fel de arhitehtonici. Hirjoana asta permanenta a valorilor culturale, spre care populatii confuze sunt sirguincios orientate, are darul de a segrega in dezmembraminte civilizationale. Valoarea nuda a bine-frumos adevar-ului are uzuri si uzufructuri distincte iar dreptul de dispozitie al valorilor este si el contextualizat in termeni de mentinere a status-quo-ului. Linia fragila dintre trecut si viitor trece printrun prezent, vazut de tineri, ca dizarmonic in raport cu valorile pentru care sa merite, nu a vietui pur si simplu, ci, poate chiar, sa lupte pina la pierderea de sine.
Ii ajutam noi cu ceva sa-si gaseasca busola in cacofonia de valori?
Altfel spus sunt dezirabile sisteme sociale care au o stea polara valorica ori sisteme instelate infinite in devenirea lor?