Printre oameni cu vise colorate

Cei care iubesc scrisul lui Răzvan Petrescu trăiesc, citindu-i noul volum de proză scurtă – Rubato –, cel puțin două senzații. Cea mai puternică este, evident, plăcerea  de a se reîntîlni cu unele dintre cele mai bune proze publicate pînă acum de autor, cu atît mai mult cu cît acestea sînt revizuite simțitor la nivel stilistic. Pe de altă parte, discretă, se strecoară și părerea de rău că nu se pot bucura decît de un singur text inedit – „Jaf armat“, celelalte proze („Ușa“, „Șansa“, „Globul de cristal“, „Farsa“, „Rubato“, „Primăvara la bufet“, „Unde ești, Eleonora?“, „Blitz“, „În rolul lui Isus“, „Într-o după-amiază de vineri“, „Fotografii de nuntă“, „Scrisoare de octombrie“, „Mici schimbări de atitudine“) fiind selectate din volumele anterioare – Grădina de vară (1989), Eclipsa (1993) și Într-o după-amiază de vineri (1997). Fie că scrie eseistică, fie că scrie proză, fie că este citit sau recitit, Răzvan Petrescu se dovedește un scriitor puternic, singularizîndu-se prin arta de a-și surprinde lectorul prin farmecul crud și în același timp delicat, iscat de subtilitatea duplicitară a  umorului și a ironiei sau de vîrtejurile de expresivitate proprie atît imaginilor poetice, cît și conversațiilor în registru colocvial-argotic. Amestecul de realism și fantastic, de imanență […]