Conținuturi psihice, narațiuni interpretative

O privire generală asupra studiilor academice ale lui Corin Braga reține în primul rînd, și pe bună dreptate, trei volume spectaculoase, constituind un proiect unitar de morfologia culturii și de fenomenologia imaginarului. Scrise în franceză și publicate la Paris, ele sînt, în ordinea apariției, Le paradis interdit au Moyen Age. La quête manquée de l’Eden oriental (2004), apoi La quête manquée de l’Avalon occidentale. Le paradis interdit au Moyen Age – 2(2006) și, în sfîrșit, Du paradis perdu à l’antiutopie aux XVIe-XVIIIe siècles (2010). Titlurile sînt explicite în raport cu tema cercetării. Este vorba despre căutarea imaginară a Paradisurilor terestre, a locurilor „vrăjite“, în Evul Mediu, în Renaștere și în epocile postrenascentiste. Ipoteze geografice succesive (Orientală, apoi Occidentală) au formatat, pe rînd, „gîndirea magică“ europeană. Ele au dat naștere, conform sistematizărilor hermeneutice ale comparatistului clujean, unor reprezentări complexe ale lumilor fantastice de dincolo de granițele geografiei cunoscute. Avalonul lui Corin Braga este psihanaliza Care va fi fiind, însă, locul „vrăjit“ căutat de însuși autorul acestor studii? Este el, cercetătorul, interesat de spațiile fascinatorii doar ca ținte ale căutărilor altora? Se apleacă el asupra nucleelor dinamicii imaginarului doar din perspectiva observatorului extern? Călătorii și cărări către Edenuri străine (geografice, istorice și […]