Semnal editorial: Geo Şerban, Întîlniri cu Marcel Iancu, Editura Hasefer, 2011

Figura lui Marcel Iancu rămîne încă înconjurată de mister. Este greu de înțeles cum aceeași identitate îi poate reuni pe tînărul răzvrătit care, împreună cu Tristan Tzara, Hans Richter, Jean Arp, Hugo Ball, Emmy Henings, Richard Huelsenbeck și ceilalți, „organiza“ spectacolele dadaiste de la Cabaretul Voltaire, pe pictorul cubist și pe arhitectul care își propunea modernizarea Bucureștiului interbelic.   O completare a acestui portret al personalității internaționale care a fost Marcel Iancu este propusă de cartea-album Întîlniri cu Marcel Iancu, publicată de Geo Șerban anul acesta la Editura Hasefer. Avînd la bază trei întîlniri memorabile ale autorului cu Marcel Iancu (1976, 1978, 1980), „purtînd amprenta sugestiilor deduse chiar din opțiunile lui Marcel Iancu“, albumul „își propune să ofere, să stabilezeze“ un fond documentar edificator.   Fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai avangardei românești și internaționale, Geo Șerban realizează o amplă evocare a pictorului, urbanistului, arhitectului și teoreticianului, refăcînd drumul lui Marcel Iancu de la studiile de arhitectură realizate la Politehnica din Zürich și activitatea sa în lansarea dadaismului internațional pînă la revenirea în țară și la activitatea de pictor și de urbanist al Bucureștiului. Volumul este organizat pe mai multe secțiuni. Primul capitol, „Periplu de asumare“ și „Introducerea“ […]