Noaptea în care am vărsat lacrimi pentru democrație

  • Recomandă articolul
Universitate, duminică seara, ora opt: în jur de două mii de oameni ieșiseră să protesteze, dacă nu în stradă, cel puțin pe trotuar. Un șir de jandarmi menținea liberă șoseaua. Scena era luminată de spoturile carelor de televiziune, care transmiteau în direct revolta anti-Băsescu. „Jos Băsescu!“, urlau oamenii, și „Libertate!“.   Doar cîteva sute dintre cei adunați erau propriu-zis protestatari – cei care  veniseră să-l sprijine pe Raed Arafat sau să scandeze împotriva Legii sănătății, ori împotriva lui Băsescu. Erau, în general, mai în vîrstă, veterani ai acestui gen de evenimente, și păreau, într-adevăr, că s-au săturat… de viață. Marea majoritate a oamenilor veneau, ca și mine, din curiozitate, pentru că văzuseră la televizor că, în sfîrșit, poporul român s-a săturat și că face ceva să exprime starea asta. Dar o mare parte dintre cei de acolo se întrebau, ca și mine: „«Jos Băsescu»? Să fie înlocuit cu cine?“. M-am întîlnit cu mulți prieteni, mai ales din presă. Dacă vine o revoluție, vă promit că noi, cu pixurile și cu aparatele noastre de fotografiat, o să fim un număr serios dintre cei ieșiți în stradă. Era și o altă categorie – cîteva sute – gata pregătită pentru un alt gen […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.