Fragmente din conferinţa de presă

n Ce m-a atras prima oară la România a fost chiar „mica Românie” din Ierusalim, unde m-am născut şi am crescut. Exista şi un magazin de dulciuri, chiar la colţul străzii noastre, iar proprietarii erau români evrei. Cîntau în româneşte, glumeau în româneşte, şi aveau o relaţie de iubire-ură cu România. Erau furioşi pe România şi, în acelaşi timp, le era dor de ea. Mai tîrziu, după ce am crescut şi am intrat în kibbutz, aproape jumătate dintre membrii kibbutz­ului erau evrei emigraţi din România, inclusiv părinţii soţiei mele, care erau din Basarabia, în acea vreme, parte din România. Aşa că România nu a fost o ţară complet străină mie. Cînd am venit la festivalul de la Neptun, limba îmi suna familiar, la fel limbajul corporal, simţul umorului, entuziasmul. n Poveste despre dragoste şi întuneric şi Pantera din subterane sînt bazate pe copilăria mea petrecută în Ierusalim. Nu sînt o confesiune directă, există o doză mare de fantezie şi de invenţie, dar ambele sînt expresia sentimentului de nesiguranţă care m-a urmărit în timpul copilăriei mele în Ierusalim. În anii ’40, imediat după Holocaustul nazist din Europa, în care mulţi membri ai familiei mele au sfîrşit ucişi, exista temerea că un […]