Nepotul lui Dracula (IX)

Fifi s-a trezit cu faţa în sus, cu spatele pe gresia rece din bucătăria lui Lulu, cu ambele mîini întinse deasupra capului, prinse în cătuşe şi legate de ţeava de la calorifer. În faţa lui, un bărbat înalt şi solid, cu şalvari albaştri, brîu îngust, roşu, cîte un iatagan în fiecare mînă, pe cap cu un turban auriu. Bustul gol şi braţele, epilate cu grijă, străluceau uleios, ca ale culturiştilor. Pe pectoralul drept era tatuat cu verde MEKA, iar pe cel stîng MEDINA. „Ăsta e Abdalah!”, şi-a zis Fifi. Şi a îngheţat. „Poate, totuşi, nu”, a încercat să se liniştească, pentru că bărbatul avea tenul deschis, ochii verzi şi o barbă blondă, tunsă scurt. Semăna mai degrabă cu un viking, nu cu un arab. „Dar dacă maică-sa o fi fost suedeză? Orice e posibil cu miliardarii ăştia din Golf.”, s-a panicat din nou Fifi, pentru că bărbatul îl privea crunt şi flutura prin aer cele două iatagane, gata-gata să atingă dulapul suspendat din bucătărie. – Profesore Dragolea, s-a răstit arabul suedez la el, cum ai putut să decazi atît încît să ajungi din nou Fifi?! Cum ai îndrăznit să o minţi iar pe mama ta, slăvita nepoată şi strănepoată de […]