Cronicarul literar faţă cu deontologia
- 06-04-2012
- Nr. 619
-
Paul CERNAT
- ÎN DEZBATERE
- 1 Comentarii
O recentă dezbatere desfăşurată la Muzeul Literaturii Române, în cadrul actualei ediţii a Colocviului tinerilor critici şi a Zilelor „G. Călinescu“, a repus pe tapet o dispută care plutea în aer şi în mediile on-line: „conflictul de interese“ dintre criticii literari şi editurile/publicaţiile/instituţiile unde aceştia lucrează. Cu acest prilej, a fost reîncărcată şi o polemică la temă între Andrei Terian şi Daniel Cristea-Enache. Dar nu asupra ei intenţionez să mă opresc, deşi unda de şoc a chestiunilor atinse de ea m-a atins indirect şi pe mine într-un schimb de replici pe blogul revistei Cultura. Voi încerca doar să lămuresc nişte chestiuni de principiu care ne privesc pe toţi cei care ne îndeletnicim, printre altele, cu comentarea literaturii la gazete. Pentru mulţi scriitori, cronicarul literar reprezintă (mărturisit sau nu) un soi de agent publicitar menit să-i promoveze numele şi valoarea. De ce? Pentru că merită. Promovarea nu are în primul rînd implicaţii economice, ţinînd de cifra de vînzări, ci axiologizante, vizînd dobîndirea unui capital de prestigiu simbolic. Şi cînd spun „promovare“, nu mă refer cu precădere la obişnuitele lansări, unde verba volant (dacă nu te înregistrează nimeni ca să-ţi posteze intervenţia pe Youtube…), iar „critica“ e, prin excelenţă, una de […]
Zeii Uniunii Scriitorilor
Zeci, poate chiar sute sunt editurile din Romania; sute daca nu chiar mii sunt scriitorii care umplu librariile si bibliotecile publice, mii ori sute de mii, cand e cazul, sunt cititorii. Urias efort al mintilor talentate si rafinate de travalii chinuitoare.
Mot peste tot esafodajul cultural sta Dumnezeu, Maria Sa Criticul.
Cu mai mult sau mai putin celebrul sau pix, Criticul face sa existe editurile (atestarile, autorizarile profesionale, etc. nu pot exista fara dansii), face sa existe scriitorii (minim de trei carti publicate, referate de aprobare, avizare etc.), face sa existe cititorii (asa putini si capriciosi cum sunt ei).
S-ar zice ca fragedul nostru stat are capacitatea administrativa de a-si lumina poporul in sfera valorilor sincron cu restul lumii.
De ce totusi multe din edituri nu sunt edituri, multi scriitori nu sunt scriitori, multi cititori nu sunt cititori ?
Il doare undeva pe Maria Sa Criticul de situatie ?