Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Sfînta mare neruşinare
Despre victimizare ca strategie de supravieţuire a „intelectualului critic“
- 01-06-2012
- Nr. 626
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 50 Comentarii
Profetică întrebare lansa Andrei Cornea, la sfîrşitul comentariului său din revista 22, din 9 martie 2010: „Oare la fiecare schimbare de prim-ministru vom avea şi un nou institut condus de un alt «anticomunist»? Şi oare, de fiecare dată, o nouă salvă de săgeţi otrăvite vor fi aruncate de intelectuali care văd numai cu un singur ochi, dar reproşează tuturor celorlalţi confraţi că sînt chiori?“. Iată că Andrei Cornea primeşte zilele acestea un răspuns pozitiv: demiterea lui Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER a stîrnit un val de indignare în rîndul camarilei prezidenţiale, ai cărei reprezentanţi, deşi în posesia ambilor ochi, preferă să-l închidă pudic pe unul, prefăcîndu-se că văd numai cu unul singur. O subită şi bizară amnezie pare să-i afecteze în ultima vreme pe intelectualii „critici“, care protestează împotriva măsurii luate de Victor Ponta: se vorbeşte de restauraţie şi de „pontocraţie“, prim-ministrul este acuzat de „o imensă bădărănie“ pentru că şi-a permis să-l demită pe întîiul anticomunist al ţării, unicul şi de neînlocuitul Vladimir Tismăneanu. Nimeni nu pare să-şi aducă aminte cum a ajuns dl Tismăneanu preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER, la sfîrşitul lui februarie 2010. Nici unul dintre susţinătorii săi nu vrea […]
REALITATEA, POEZIA şi NELĂMURIREA cu NELĂMURIRILE CELE
Pînă la urmă şi pînă la urmă tot nu ne-aţi spus Domnilor ce sex are IICMER-ul ăsta sau dacă-i mai curînd pur şi simplu doar o IICMERĂ ???
Toate bune şi frumoase, dar tot n-am lămurit-o pînă la urmă.
Tot aşa am rămas cum sîntem din naştere, Poeţi.
UITE-AŞA alergăm noi după iepuraşul cu pricina pe Valea-aceea din Basmul calului înaripat şi încă mai sîntem în viaţă tot povestind basme, braşoave, snoave şi ghicitori.
Ce tare ne mai place nouă s-o luăm razna frumos !
Dar ce mai contează restul !
…mărturisesc că (fără a recurge la versiunea românească a “Sonetului în X”– e drept, rivalizând în frumuseţe cu cea originală) mă simt incapabil să decid dacă “Le décor / Des licornes ruant du feu contre une nixe” conţine drept agenţi ‘ignivomi’ (termenul vă aparţine) nişte personaje de un sex sau de altul. (“Focul” ar putea pleda pentru ideea Dvs. de virilitate incandescentă, dar gramatica franceză nu ne ajută cu nimic, iar genul fixat în dicţionarele epocii nu lăsa niciun spaţiu de manevră, aşa cum nu o face, presupun, nici azi…)
Evident, miza întregii discuţii nu e nimic mai puţin decât gramaticală: la orizontul ei plutesc, etern ireconciliabile, umbrele rivale ale lui Platon şi Freud…
Ar fi acceptat oare autorul “Nufărului alb” lectura magicului corn ca “organ viril frontal”? Nu era el obsedat mai degrabă de visare şi reamintire, decât de “perpetuarea” vitalistă a nimfelor în carne şi oase? Iar continuatorul modern al tradiţiilor orfice ar fi putut el renunţa la „oglindă” şi la toate derivatele ideii de “albedo”?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Într-un fel e poate mai bine că acest dialog se termină aşa cum a şi început – printr-o uşoară disonanţă; retrospectiv – o probă că nu s-a redus la un fad schimb de amabilităţi: “Nous fûmes deux, je le maintiens”!
DESPRE UNELE ADEVĂRURI şi alte vagi \”profetisme\” de meserie
Acest cuvînt tîrit în mizerie, înjosit şi deformat într-adins.
Întotdeauna am fost surprins, Revoltat, de cum intelectualii “profetici” şi nu numai, schimonosesc unele cuvinte, termeni, idei.
Antifascist este Bine !
AntiComunist poartă ghilimele ??!!??
Anticomunistul a devenit un PESTIFERAT !
ANTICOMUNISMUL este luat în derîdere !!!!!!
DE CE ??????????????????????
DE CE ?
Domnilor Şerban Foarţă, Mihnea Moroianu şi …Domnului “Nea Mărin”
DE-OGLINDINDU-NE-N CU-MINTE….
Cornuri Coarne Goarne sună
Trec POEŢII sfinte duhuri
Ca armate in armură
Să ne apere de draci
Liber Liberi pînă-n stele
Ne lăsăm îmbălsămaţi
De-ale lor întortocheate
Limpezi versuri
Ca-n oglinzile de LEAC
Cf. şi: „… le décor/ Des licornes ruant du feu contre une nixe,// Elle défunte nue en le miroir…” – Licorna e, aici, Licorn! Multe ar mai fi de spus, dar uzurpăm un spaţiu ne-, nouă, hărăzit.
Mulţumesc mult pentru trimiterea la Rilke; ea m-a făcut să identific mai bine elementul care lipsea din ameţitoarea trecere in revistă a atributelor alchimice ale „unicornului“ (ca să nu rămânem cantonaţi în simpla dispută lexicală „licornă“ – „licorn“): este prezenţa „Oglinzii“ şi, în strânsă asociere cu ea, a motivului „Purităţii Virginale“ – adică exact complementarele „organului viril frontal“ recunoscut de Dvs în cornul unic al misteriosului animal.
Permiteţi-mi să citez un scurt fragment dintr-un comentariu cu autor necunoscut:
„Aceste trei elemente (fata, oglinda şi unicornul) se întâlnesc în legendele despre unicorn, căci acestui animal fabulos i se atribuie o deosebită încredere faţă de fecioare. Încrederea aceasta ar fi mers atât de departe, încât era de ajuns ca o fecioară să se aşeze la marginea unei păduri cu unicorni, dacă vroia să întâlnească un unicorn. Animalul iese din pădure îndată ce observă prezenţa fecioarei, se-ntinde lângă ea, îşi pune capul la sânul ei şi adoarme. La rândul ei, oglinda trimite la firea vanitoasă a unicornului, căruia-i place să se privească pe sine însuşi în oglindă. Din acest motiv, toţi unicornii dispun de câte un lac, în care animalul se poate oglindi. Umblă de asemeni vorba că unicornul nu poate fi văzut decât în oglinda ţinută de o fecioară; fecioara, ca simbol al purităţii, este în acest din urmă caz asimilată cu o a doua oglindă.“
Şi să-mi exprim recunoştinţa pentru descoperirea celor două „Sonete către Orfeu“ (cele cu numerele III şi IV din partea secundă), pe care în absenţa acestei discuţii riscam să nu le citesc niciodată: cel care începe cu strofa
„Oglinzi: încă nimeni ştiutor n-a descris
Ceea ce existenţa voastră ascunde;
Voi, ciuruite icoane de timp,
Pline de interstiţii şi goluri“;
apoi cel conţinând versurile
„O, iată jivina ce n-a vieţuit niciodată
………………………………………………….
Dar fiindcă iubită a fost,
S-a întrupat drept simbol purităţii.”
(Rog să fiu iertat pentru aceste simulacre de traduceri!)
Căutând o poezie a lui Rilke, – mă bucur să constat, în fine, că ceea ce ne scoate din dilemă: Licornă sau Licorn, este germana, în care substantivul e neutru (sau, mai degrabă, ambigen): Das Einhorn!
În rândul 2, apropo de Licornă, – străpungând-o!
AMESTECURI ÎMBÎRLIGĂTURI SUPRAPUNERI şi CONTRADICŢII
“tismăniene” de tip doctrinar-ideologic propagandistic de (partid) viziune unică şi sănătoasă.
Atunci cînd încercînd să lămurim o stare, o situaţie, cei mai mulţi se încăpăţînează să manipuleze controversata-polemică denaturînd astfel sensuri şi adevăruri Actuale Concrete prin conturnări cu şiretlic creînd dispute şi interpretări pe bucăţele dintr-un text vechi de aproape 40 de ani ( de altfel foarte ambiguu, amestecînd discursuri filozofico-doctrinar-dictatoriale cu păreri personale, jonglînd voit ironii, citate, adevăruri şi false adevăruri) TOTUL DEVINE DE UN RIDICOL LAMENTABIL.
Pentru a veni în întîmpinarea doritorilor curioşi de lămuriri şi clarificări în ceea ce priveşte „Stilul” domnului Tismăneanu, care în ciuda multor şi adînci adevăruri pe care le afirmă-strecoară, pe ici şi pe colo, în cărţi şi articole, multe inspirate din cărturari şi gînditori străini, şi care pot eventual aduce lumină şi limpezime asupra ideologiei comuniste, domnul Tismăneanu recurge cu o uşurinţă de invidiat la un AMALGAM ideologic păgubos, destructiv, otrăvitor, doctrinar, propagandistic de tip „pensée unique à l’envers” , suprapunînd idei şi concepte, sensuri şi semnificaţii diverse, diferite şi chiar divergente, într-o cursivitate care nu se dezminte, denaturînd astfel înţelesuri şi adevăruri producînd voit grave confuzii şi inducînd subtil stîlcite valori dorite adevăruri irefutabile. Halucinant !
Aici mai jos un extras dintr-un eseu recent de pe blogul domnului Tismăneanu :
„Secolul XX a fost în fapt secolul lui Lenin – mai mult decât acela, să spunem, al lui Stalin sau Hitler, deși în termeni de catastrofe umanitare, evident acțiunile acestora au atins dimensiuni monstruos-paroxistice care l-ar fi oripilat, probabil, pe întemeietorul bolșevismului, altminteri, el însuși, departe de a fi ezitat să recurgă la arma terorii în masă.
Tocmai de aceea, postcomunismul trebuie conceput ca o continuă luptă pentru depășirea a ceea ce s-ar putea numi “reziduurile leninismului” – un termen pe care l-am propus cândva, elaborând pe marginea conceptului lui Ken Jowitt de „Leninist legacy” (moștenirea leninismului), deci o constelație civilizațională care include profunde emoții, sentimente, nostalgii, loialități, atașamente, fobii, aspirații colectiviste, precum și atracție spre paternalism oligarhic și chiar corporatism. ”
Despre cartile esentiale: Ken Jowitt, secolul lui Lenin si noua dezordine mondiala 02/06/2012 Vladimir Tismăneanu blog http://tismaneanu.wordpress.com/
Cam aşa sînt şi toate celelalte judecăţi de valoare şi adevăruri pe care domnul Tismăneanu ni le vinde cu bunăvoinţa shamanului. Nu ne mai rămîne decît să fim singuri foarte vigilenţi şi să discernem una de alta, adevărul de adevărata capcană şi cinstea de scopul care scuză mijloacele ( acel atît de controversat „pia fraus”)
Stimate domnule Moroianu, – expuse astfel, atributele Licornei sunt („cu subiect şi predicat”, cum spun stupizii) feciorelnic-feminine sau lunare. Alchimic, iată-ne în plin Albedo, ea figurând mercurul ce trebuie „fixat”. E ceea ce face vânătorul, străpungându-l. În „Doamna cu Licorna”, de altminteri, apare insolitul Leu. Insolit pentru ignari, fireşte, – căci el e masculinul Sulf. Sulful e roşu, trimiţând, deci, la Rubedo. (După unii, cornul Licornului sau al Licornei, cum vreţi Dvs, ar fi, începând de la rădăcină, tricromatic: anume negru, alb, roşu, figurând stadiile lui Opus Magnus.) Nu mai intru-n alte amănunte. Adaug doar că acest unic corn a fost asemuit cu un organ viril frontal, el fiind un „phallus psihic”. (Ceea ce-mi dă, oarecum, dreptate mie) Pentru unii alchimişti, în schimb, el/ea ar figura hermafroditul. Unul care, însă, nereunind dubla sexualitate, o transcende… Ca Igitur, – fapt de natură a vă confirma. Ce ne facem, însă, cu un Thibaud de Champagne, asemuindu-se pe sine cu un Unicorn? „Aussi comme unicorne sui/ Qui s’esbahist en regardant,/ Quant la pucele va mirant…” Genul jivinei este, deci, contradictoriu. – Dar, ca să nu abuzez de ospitalitatea gazdei noastre, spune-voi numai atât: sunteţi marele tâlcuitor al unora dintre cele mai dificile texte franţuzeşti: „Un Coup de Dés” & „Igitur”. Deci: Gaudeamus, Igitur!
Ma faceti sa rosesc… desi m-as bucura daca acest dialog, al carui „la” a fost dat de inepuizabila fantezie si verva asociativa a Poetului, v-ar oferi o compensatie pentru concertul de invective si pasiuni necontrolate, tinzand sa-si uite propriul punct de plecare, si propria ratiune de a fi (indreptarea nedreptatii facute lui Marius Oprea).
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Se pare ca forumul Observatorului Cultural ascunde
(gratie fair play-ului redactorilor lui, dispusi sa tolereze opinii oricat de diferite de ale lor proprii) o vasta gama de posibilitati virtuale, care ar depinde de fiecare din noi sa fie transformate intr-un alt fel de concert, guvernat de legile bunei cuviintze si ale respectului reciproc (poate si ale cautarii impreuna a adevarului)…
@ Şerban Foarţă @ Mihnea Moroianu
…… sau cum dialogheaza doi seniori ai eruditiei si harului talmacitor pe fundalul toxic al acestui vacarm indigest.
Am citit cu incantare \”duelul\” domniilor voastre, si, daca nu gasiti nepotrivit puseul de gratitudine, doresc sa va multumesc pentru revelatia cathartica. Scuzele mele pentru absenta diacriticelor.
POCINOGUL şi POCINOAGA, (L)ABILITATEA OMULUI ABIL
sau
CUM IAR şi IAR TOT DESPRE SEXUL ÎNGERILOR (Unor Îngeri)
Homo Intelectualis şi Sacrosancta Lui Slăbiciune de Înger.
Foştii Noştri Tovarăşi şi Tovarăşii Noştri Intelectuali(i)
Se insistă pe ocolite ocolindu-se metodic şi lent, “subtil” şi oribil de eficient, lingvistic, politic-politicos, “textual”, alunecîndu-se împingînd moale moalele alunecîndu-ne ameţiţi la periferia problemei-problemelor care doare-care dor. DOAR-DOAR !!!
Şi astfel BUBA Aceasta creşte, coace, se umflă dar nu mai plesneşte ca prin miracolul atît de dorit, căutat, cultivat, hrănit, conservat, picat chinezeşte, oferit gratuit, dar(cadou) liber consimţit, drog implacabil, sens unic universal. MIRACOLOSO SPORGERSI.
Cînd Intelectualul (nostru)(se) joacă “inocent” în Curtea Sistemului, se bagă în Gura Lupului, în Gaura Şarpelui, în Vizuina Vulpii, în Scorbura Ghionoaiei, se (şi ne) aşează deliberat în Capcanele Istoriei.
Cînd Intelectualii şi Instituţiile la care au Titluri şi Posturi ( neremunerate după buget “mică”) şi alte (ne)(re)cunoscute înlesniri şi avantaje subtil-indirecte, depind (sau au fost oferite cadou) în Totalitate de STATUL Providenţial Totalitarist ( şi astăzi, cu toată democraţia noastră atît de, mai mult decît originală) .
Cînd totul devine Manipulare Intelectuală, Deturnare Constantă a Atenţiei, Conturnare Permanentă a Subiectelor şi Problemelor, iar SENSUL NON SENSULUI şi VIŢ-VERSA devin tema de căpătîi a Intelectualilor noştri, AMALGAMUL scopul tovarăşilor de ieri şi de astăzi.
Cînd Totul este IMPUDICA FRAUS la vedere şi etalat-cultivată cu arogantă indecenţă,
Şi pentru că “Omul Abil” insistă subtil şi pe ocolite, am să insist şi eu, Direct şi De-a Dreptul :
Fără Reabiltarea Reală, Grabnică şi Concretă a lui PAUL GOMA ( acesta fiind doar un pas, primul, ESENŢIAL) ne facem că vorbim şi vom vorbi Inutil despre acest Institut al Puterii PostComuniste de fapt un IIKMER ROŞU în coasta Adevărului. VENENUM FRAUS
Pertinenta si necesara aceasta luare de pozitie. Totusi nu pot sa nu remarc cat de profitabila a devenit industria anticomunismului pentru toti cei care se implica in aceasta intreprindere fie ca sunt sau au fost la condcerea IICCMER.
Ce Eu gonlfat aveti, domnule Cititor Obiectiv (oare nnu sunteti dumneavoastra cel care obisnuia sa-si spuna cititor cu discernamant ?!)… Nu obositi sa fiti detinatorul criteriilor universale ale judecatii? Nu-i prea mult pentru un singur om? Nu mai lasati si altora dreptul sa judece cu capul lor?Vad ca aveti idei putine, dar fixe: toti cei care indraznesc sa scrie ceva despre Tismaneanu, sau despre altii din grup, sunt fanatici, manati de ura, invidiosi, egoisti, semidocti, mediocri. Strategia dumneavoastra de discreditare nu mai tine. Este epuizata, ca orice lucru de care se abuzeaza peste masura. Nu puteti convinge pe nimeni, proferand injurii, ca domnul Tismaneanu este un crin alb. Si, apropo, daca articolul doamnei Musat este „de doi lei…” de ce ati iesit din musuroi cu atata disperare? Articolele de doi lei nu merita atata osteneala. Realitatea este insa cu totul alta, articolul doamnei Musat nu poate fi ignorat si nici demontat. E greu de facut fata la asa ceva, nu-i asa?, fara argumente, doar cu atacuri la persoana. Imi pare rau sa spun ca nu sunteti Cititorul Obiectiv, sunteti un mercenar pur si simplu.
Citind fraza
„Şi de ce tac atît de sonor cînd se vorbeşte despre plagiatul din teza de doctorat a Laurei Codruţa-Kovesi, dar acuză vehement plagiatul lui Ioan Mang? ”
scrisa de un prof univ al Universitatii Bucuresti nu poti decat sa te intrebi: „Sunteti prof univ, doamna Musat?”
La o cautare sumara pe net, in primele 10 intrari la „plagiatul Laurei Codruţa-Kovesi” nu apar decat aceleasi doua fraze repetate obsedant si tamp, „iata plagiatul!”; deci 2 fraze, insumate, sub jumatate de pagina, din peste 440 pagini, sunt puse sub semnul plagiatului – desi nu-i clar pentru ca textele sunt atat de neclar reproduse – si avem concluzia logica, lucrare plagiata!! La dl Mang, nestimata dna asa-zisa prof uni SUNT LUCRARI INTREGI COPIATE CAP-COADA si recunoscute ca atare de catre autorii adevarati ai acestora. Puteti explica unde-i excesul de vehementa? Probabil ca preferati tacerea sonora…
Să fie ele chiar atât de virile?
Dar culoarea albă, sugerând puritatea neprihănită, si explicând tocmai ea strania atractie exercitată asupra domnisoarelor abia inflorite… dar statutul incert, la limita dintre realitate si vis… dar faptul că redusă la captivitate, murea de tristeţe?
Nu sunt toate astea atribute ale unei feminităţi translucide, virginale, dacă vreti – ale unei forme particulare de nebunie, nebunia lui Igitur, al cărui cornet destinat fatalei aruncări a zarurilor o evocă, si ale unei „pure negaţii”, exprimand refuzul oricărei zbateri si al oricărei atingeri erotice?
Hotărât lucru, cu toată indulgenţa pe care aveţi generozitatea de a o afisa, greseala trecerii la masculin imi pare de neiertat!
Singura mângâiere in tot acest dezastru:
„Bref, dans un acte où le hasard est en jeu, c’est toujours le hasard qui accomplit sa propre Idée en s’affirmant ou se niant.”
… niciodata n-a calcat in curtea Academiei „Stefan Gheorghiu”. Nu numai ca s-a aflat de multe ori in „curtea” fostei Academii dar a si participat in comisiile de examinare la catedra de „doctrine politice, economice, filozofice si sociologice contemporane” prin eforturile prietenului sau de-atunci si de-acum, Virgil Magureanu. Nu mai vorbesc de prezenta aproape saptamanala a lui Tismaneanu in laboratoarele catedrei, numita mai sus, de la etajul doi al sediului vechi al Academiei. Scormoniti in arhiva acelei catedre si veti descoperi ceea ce spun aici. Numele lui Tismaneanu mai poate fi gasit si in arhiva cu registrele de intrari-iesiri ale Academiei, in special in perioada 1981-1982.
Inca un articol de doi lei, lipsit de fond si substanta, dar doldora de insinuari si diatribe ieftine scris de madame Musat.
Ati reusit sa transformati „Observatorul cultural” intai intr-un „Observator pseudo-cultural” iar apoi intr-unul anti-cultural, iar asta prin semidoctismul, incrancenarea si fanatismul care va caracterizeaza.
E clar pentru orice persoana lucida si inteligenta ca sunteti manata doar de patimi marunte, care va intuneca ratiunea si va ghideaza ura. Probabil propria mediocritate si invidie v-au anihilat, printr-un proces de uzura de lunga durata, putina doza de ratiune pe care a-ti avut-o la un moment dat.
In psihologie „logica” pe care o abuzati in articolul de fata se indentifica cu un fenomen numit MOTIVATED REASONING (caracterizat prin deformarea voita a dovezilor, tentative de a manipula cititorii si de a distorsiona realitatea, toate dublate de tendinta de a bloca cantitatea coplesitoare de dovezi care v-ar darama constructia de paie pe care o folosi in a va construi „argumentatia”)
In citatele pe care le ofera doamna Bianca Burtza-Cernat, reiese clar ca Marcuse nu intelege calea „revolutiei socialiste, in care clasa muncitoare, condusa de partidul ei politic-revolutionar are de indeplinit rolul principal” (apud V. Tismaneanu)
Dl V. Tismaneanu este categoric, capitalismul trebuie „zdrobit”, iar calea/ solutia lui Marcuse, cu „reverii evazioniste”, „revolte sectare” sau „salturi sau rupturi metafizice” nu este de urmat.
Al doilea citat este si mai si. Indemnul este sa ne situam „ferm”, fara „ambiguitati sofisticate”, pe „un punct de vedere partinic si intransigent”. Pentru a depasi „menajamentele diplomatice”, V. Tismaneanu si-l ia aliat pe Al. Boboc. Ambii – si V. Tismaneanu, si Al. Boboc – sint fermi, intrasigenti, pornesc la lupta impotriva capitalismului.
In „Apel catre lichele”, Humanitas, 2005, domnul Gabriel Liiceanu il aminteste pe Al. Boboc – „vestit in tagma filozoficeasca printr-un faimos scandal de plagiat, prin turnatorii la sectia ideologica a CC-ului, prin jalnice carti de compilatii, printr-un IQ extrem de scazut” (Gabriel Liiceanu, „Apel catre lichele”, Humanitas, 2005, p. 130).
Acelasi Al. Boboc – din care dl. V. Tismaneanu citeaza ca dintr-o somitate – ajunge, dupa 1989, in Academia Romana, propus de… Gulian. Ne permitem si noi un citat: „Aceasta Academie, jalnic cirpita, este cerul culturii noastre. Pe harta acestui cer stau, grotesc imbratisate, victimele si calaii lor: citiva membri post-mortem (cite un Blaga, cite un Noica) – adica marii nostri vii – si citiva membri in viata (cite un Gulian, cite un Boboc) – adica fantomele noastre de serviciu, carora continua sa le creasca unghiile si parul” (G. Liiceanu, in „Expres”, 6 februarie 1992, reprodus in „Apel catre lichele”, Humanitas, 2005, p. 131).
Acesta este omul/ filozoful/ ideologul pe care V. Tismaneanu il cita in 1976 ca mare stiutor intr-ale „luptei ideologice contemporane”. Numele sau: Al. Boboc.
Paradoxul este ca citatul din Ceausescu este „soft” si chiar rezonabil: „Marxism-leninismul nu a afirmat niciodata ca detine monopolul gindirii sociale” (!!!)
Nu cumva V. Tismaneanu era, in 1976, mai „catolic decit Papa”, daca il folosea, ca autoritate in materie de „lupta ideologica”, tocmai pe Al. Boboc?
Prin urmare, in 1976, V. Tismaneanu – in solidar cu Al. Boboc – ne indemna la „lupta ideologica”. Nu e de ajuns „Marele Refuz” proclamat de Marcuse – o „mare iluzie”, in opinia lui V. Tismaneanu – avem nevoie de „revolutia socialista”. Marcuse – o spune clar dl. Tismaneanu – este cantonat „in imperiul abstractiunilor sale speculative”…
Foarte interesante – si pline de invataminte – aceste citate oferite spre lectura de Bianca Burtza-Cernat…
1. Cat de limitat ar trebui să fie un „mallarmist amator” pentru a ajunge să se „supere” pe tălmăcitorul si comentatorul ‘en titre’ al „Albumului de Versuri”?
2. „Impia fraus” ESTE ideea salvatoare – pe care mă bucur că n-ati avut-o de la bun inceput, fiindcă este intarzierea care (in spiritul proverbialului „mieux tard que jamais”) a provocat si acest tardiv schimb de mesaje!
Mă bucur mult că nu v-aţi supărat. Ar fi fost trist, – şi pentru faptul că sunteţi un traducător, unul de seamă, al lui Mallarmé, „proza” căruia e mai absconsă, adesea, decât versurile-i înseşi. Cât despre solzii de pe ochii bietei critici (luată cu altele, cu alţii), de unde vreţi atât mallarméism?! Facilitatea face, astăzi, legea, – ca şi fast food-ul în garstronomie… Acum, de ce o fi Licornul „doamnă”, când unicornis-ul (din care, prin italienescul alicorno, provine în franceză) e, în latină, „domn”, – Dumnezeu ştie. Toate atributele îi sunt virile, inclusiv cornul imbatabil şi afecţiunea-i pentru domnişoare (până la noi ordine, oricum!). Nu consider că-i o „infracţiune” trecerea-i la genul masculin. (Nici Inorogul nu-i o… inoroagă!) – În ceea ce priveşte pia fraus, renunţ la ea cu o condiţie: anume să-i spunem, cvasipleonastic, impia fraus! Numai gânduri bune.
Deoarece comentariile pe site-ul revistei pot fi citite doar la articolele din numarul curent, imi permit sa reiau citatele – pe care le-am reprodus saptamina trecuta – din volumul „Noua Stinga si Scoala de la Frankfurt” de Vladimir Tismaneanu (Editura Politica, 1976)
”Utopia erotico-estetica marcuseana se construieste astfel in mod pur speculativ, prin respingerea absoluta, deci nondialectica, a sistemului stabilit. Marele Refuz proclamat de Marcuse si ajuns slogan al Noii Stingi, devine pe aceasta cale o mare iluzie, intrucit capitalismul nu poate fi zdrobit nici prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depasire a statu-quo-ului o reprezinta revolutia socialista, in care clasa muncitoare, condusa de partidul ei politic-revolutionar are de indeplinit rolul principal. Marcuse recunoaste necesitatea revolutiei, dar, cantonat in imperiul abstractiilor sale speculative, mistifica raporturile reale ale fortelor de clasa si functiile social-politice ale acestora” (Vladimir Tismaneanu, ”Noua Stinga si Scoala de la Frankfurt”, Editura Politica, Colectia ”Dezbateri ideologice”, Bucuresti, 1976, p.100)
„Asadar, studierea de pe pozitii marxiste a Scolii de la Frankfurt, si implicit a «teoriei critice» marcuseene ca ideologie relativ sistematizata a Noii Stingi, impune mentinerea in permanenta veghe a simtului critic, situarea ferma, lipsita de ambiguitati sofisticate, pe un punct de vedere partinic si intransigent. Menajamentele diplomatice nu-si gasesc locul in lupta ideologica, dupa cum etichetarile si taxarile emise instantaneu in functie de interese extrastiintifice si-au probat, la rindul lor, indiscutabila nocivitate. Dialogul in planul ideilor filosofice si sociologice nu inseamna citusi de putin un steril schimb de amabilitati gratuite, ci, data fiind «opozitia ireductibila dintre ideologia marxista si ideologia burgheza, acest dialog se desfasoara ca parte integranta a luptei ideologice contemporane» (1).
Intoleranta fata de teoriile anticomuniste, antimarxiste, reactionare, nu trebuie sa conduca insa spre un «complex al suspiciunii» care sa ne faca sa vedem aprioric in orice ginditor occidental, numai pentru ca nu este marxist, un primejdios adversar politic: «Marxism-leninismul nu a afirmat niciodata ca detine monopolul gindirii sociale; dimpotriva, el a aparut si s-a dezvoltat in cadrul contactului si al confruntarii cu celelalte curente de idei din lume, insusindu-si tot ce a creat mai valoros gindirea umana de-a lungul istoriei» (2).
Primul citat din interiorul textului dlui V.T. – marcat cu (1.) – este din Al. Boboc, „Marxism-leninismul si confruntarile de idei in filosofia contemporana”, Editura Politica, 1973.
Al doilea – din Nicolae Ceausescu – marcat cu (2.) – „Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate”, vol. 5, Ed. Politica, 1971.
(Precizarile de mai sus reproduc notele de subsol de la p. 60 din cartea dlui Tismaneanu.)
dragule, nici macar nu m-am obosit d-a ceti pa unde m(ne)-ai trimes. Capcana d-lui Tismaneanu e o *alta*: aia *morala*…
cele bune,
Nea Marin
Stimate domnule Foarţă, intr-adevăr eu am fost infractorul care (evident fără să bănuiască nimic despre momentul atat de nefericit ales) v-a trimis cu ani in urmă textul romanesc al
„Divagatiilor” mallarméene: precizez si ca in ce mă priveste – nu stiu cum o fi procedat Ioana Diaconescu – nici nu l-am mai oferit altor persoane publice, pur si simplu fiindcă nu mai stiam pe niciuna potenţial dispusă (si capabilă) să zăbovească asupra prozei unui poet atat de celebru (si atat de puţin citit astăzi, chiar si in poemele lui, in ciuda inegalabilei Dvs tălmăciri), cu atat mai puţin să emită vreo opinie despre volumul respectiv.
Unde vă inselaţi este in ipoteza ca m-aţi fi lăsat complet fără răspuns: in realitate, mi-aţi trimis după ceva timp o carte postală in care (ca si acum) vă scuzaţi pentru intarzierea răspunsului, si in care păreaţi destul de absent in rest – abia acum inţeleg de ce.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Referitor la „polemica” dintre noi, (care in fapt nici n-a fost una), as mai menţiona:
1. „Infracţiune” (in loc de mult prea tocitul „tradimento”) mi se pare in continuare nu foarte prost spus, mai ales cand mă gandesc la unele păcate mortale cum ar fi redarea miticei
„La licorne” (din ‘Igitur’) prin „Licornul” – in loc de
„Licorna” – un solecism care mai imi dă si in prezent cosmaruri.
2. „Pia fraus” – oricat de mare ar fi dreptul suveran al Poetului de a-si alege după bunul său plac asocierile de vocabule – continuă si ea să mi se pară obiectabilă prin faptul că prima ei componentă le făcea prea multă onoare referenţilor ei.
După modesta mea opinie, putem vorbi de „pia fraus” apropo de documentul (a cărui falsitate a fost demonstrată incă de Luciano Valla) prin care Constantin cel Mare le dăruia urmasilor lui Petru suveranitatea asupra teritoriilor apusene ale Imperiului (faimoasa „Donatio Constantini”), justificand astfel existentza Statelor Papale; dar parcă nu si apropo de „Testamentul lui Petru cel Mare”, sau de
„Documentele Inteleptilor Sionului”.
3. Si oricum ar sta lucrurile, nu regret pedanteria de a vă fi adus această obiectie, din moment ce ea s-a soldat cu dezgroparea amintirii unui volum de care pana acum nimeni nu si-a mai amintit, si desigur nici nu va avea prilejul s-o facă de acum inainte. (A fost, cum ar zice un etern candidat la suprema consacrare literară, o „felix culpa”!)
http://roncea.ro/2012/06/04/vladimir-tismaneanu-gasit-in-pielea-goala-in-biblioteca-academiei-stefan-gheorghiu-conceptul-de-revolutie-in-ideologia-noii-stingi-contributors-rsr-%e2%80%9etexte-cu-valoare-adaugata/
http://www.contributors.ro/cultura/viciul-devenit-virtute-carmen-musat-falsificarea-citatelor-si-capcana-orbirii-ideologice/
La capatul randului intai (din Acelasi), „a” e, de fapt, „al”!
Domnule Mihnea Moroianu, îmi cade – mă scuzaţi! – cam târziu fisa că trebuie să fiţi una şi aceeaşi persoană cu traducătorul (în tandem cu dna Ioana Diaconescu) a prozelor mallarméene: \”Divagaţii. Igitur. O lovitură de zaruri\” (Ed. Atlas, Bucureşti, 1997). În calitatea mea de mallarmist, mi-aţi trimis un exemplar şi mie, cu un envoi pe care (sper să nu comit o indiscreţie!) îl reproduc aici: \”Domnului Şerban Foarţă, cu aleasă preţuire din partea autorilor infracţiunii (I.D. şi M.M.) iulie \’98\”.
(Nu v-am putut răspunde, din păcate, căci soţia mea murise nu de mult şi eram cu totul răvăşit. Apoi, v-am pierdut adresa, ş.a.m.d.)
Ei, bine, revenind la ale noastre, spuneţi-mi, rogu-vă, de câtă lipsă de umor ar trebui să dau dovadă, explicându-vă că \”infracţiunea\” e altceva decât o tălmăcire?!
N-aş vrea, în rest, să tot polemizăm… Nu ne prea lasă Mallarmé!
FĂRĂ PAUL GOMA VOM VORBI DEGEABA DESPRE COMUNISM ŞI CRIMELE COMUNISMULUI
FANARIOTISMUL MODERN
sau cum
INTERESELE POARTĂ FESELE
CUI ÎI ESTE “SILĂ” DE TOATE ASTEA ?
sau
Despre cum POST-Comunismul (îşi) apără COMUNISMUL
NOI şi EI !
Noi CARE ? ei CINE ?
Despre Restauraţie, Lustraţie şi diversele feluri de-a spăla putina în stil românesco-putinesc
Putem cu uşurinţă observa în acest număr excepţional numărul impresionant de articole diverse şi foarte interesante care (ne) descriu analizează radiografiind ceea ar putea fi, ceea ne imaginăm, ceea ce sîntem, ceeea ce ne-am dori fi, ceea ce nu sîntem, ceea ce este, ceea ce se întîmplă. Despre România, despre români, mentalitatea românească, atmosfera peisajului, colcăiala locului şi cel puţin tot atîtea capcane (ale istoriei) întinse neamului şi intelectualilor de postcomunismul în plin avînt şi dezvoltare şi de comunismul ( care nu vrea să moară deloc) cu traumele lui dezatruoase şi efectele colaterale care ies AICI şi ACUM atît de tare în evidenţă.
De la “povestea poveştii” trecînd printre statui, busturi, capete tăiate, scaune pierdute şi reînscăunări, anticomunişti, “anticomunişti” sau anti-comunişti, eseuri despre origini, istorie şi IN-Conştientul Colectiv, toate la un loc, aceste eseuri-polemici-dezbateri-comentarii ne dezvăluie cu limpezime STADIUL-STAREA Adevărurilor cele mai simple : LAMENTABILĂ.
Ca de-obicei se uită în continuare ( după 22 de ani) ESENŢIALUL :
ROLUL acestui aşa zis Institutt ICCMER !!!! care sînt rezultatele Concrete şi Repercusiuni-Aplicaţiunile lor asupra ansamblului de elemente istorice-sociale-politice ? CARE ?????
LEGĂTURA INTRISECĂ A PUTERII POLITICE cu acest “kMER RoŞu”!!!! ne gargarisim permanent, intelectualii se înjură-ntre-ei, se “taie” şi se spurcă, în cel mai dulce-pur stil FANARIOT, încercînd, printre altele, polarizarea ŞI Deturnarea Atenţiei înspre probleme absolut periferice de mahala. DIVERSIUNILE istoriei, cea prea curatA şi nevinovatA !!!!
CÎT DESPRE RESTUL ! : ni se vinde în continuare apă de ploaie şi vînt, 22 (+ X) de ani vor trece cu aceleaşi( sau altele, tot aia) personaje care vor scrie rapoarte şi cărţi despre Comunism şi Adevăr fără ca acesta să fie Recunoscut vreodată ca IDEOLOGIE CRIMINALĂ fizic, moral, psihic şi spiritual, şi astfel Condamnat ( precum fascismul şi nazismul) pentru eternitate la EXCLUDERE şi scos înafara legilor şi firescului vieţii şi normalului societăţilor omeneşti.
ASTFEL :::::::::::::::::::::
““Dlagi tovalăşi şi pleteni” ! sîntem EXACT pe calea preziză de congresul “X” al Partidului (azi, partidelor ) la PUTERE. Aceasta este în continuare Concept-Calea de continuat cu rîvnă şi vigilenţă “new”proletară întru izbăvirea dezideratelor NOASTRE din totdeauna ! “
DE 3 ORI : Continuaţi ! Continuaţi ! Continuaţi ! “
APLAUZE FURTUNOASE ! OVAŢII ! SCANDĂRI ! MORŢI ! INOVAŢII ! UITĂRI !
Vă mulţumesc, domnule Moroianu. Mă bucur că m-aţi remarcat. Dicţionarele, în rest, vă dau dreptate. Numai că noi nu vorovim, mereu, numai la propriu, strict lexicograficamente. Poate că voi fi spus-o-n ironie. Ştiţi, ironia are, şi ea, semne, cum are întrebarea sau mirarea. Dacă nu facem uz de ele, e pentru că nu vrem să-i umilim interlocutorului perspicacitatea. Cât despre „scopurile religioase”, ele pot fi şi… religios-profane. Religiile atee le practică şi ele. Când Engels adoptă un bastard pe care Marx îl concepuse cu subreta, nu recurge, pentru „cauză”, la pia fraus?! Scuzaţi-mă că am ajuns, à contre coeur, un defraudator al timpului Domniei voastre, – în caz că-mi veţi citi răspunsul… O zi fastă!
cam asha, ca *e* pi sarma: la ora 13.27 (sper sa *nu* se shtearga aceste „semne”), Mihnea *poate* pune-n ghilimele „curat”, dupa *paishpce minute*, la ora 13.41, io *nu mai pot scrie ca lumea*, fara, adica, de-a pune ghilimele far’ de „slash-uri”… Acuma, una din doua, prieteni: ma vretz’, au nu ma vretz’ p-acilea. Ca, daca sunt „tratat” mai *altfel* decat altzii, ma *duc*, dom’le, n-am cuvinte. Ma scuzatz’, da’ *dovada* e chiar p-acilea. Pi „mai sus”. Shi, dovada asta, pa mine, un amarat caruia ghilimelele-i sunt *importante*, ma *irita*.
Nea Marin
P.S. Avetz’ grije: ca *nu-i corect* sa tratez’ pa unu’ intr-un fel, pa altu-n *alt fel*.
io scriam despre cam ce ashteptam de la un *editorial*, bre.
Shi, daca m-acuzi cum ca ma \\\”dau\\\” cu PDL-ul, uite: tziu adeseori partea lui L. Ornea (doar pentru ca ma cam \\\”lovesc\\\” cu el pan\\\’ idei, de multe ori); nu i-o tziu *intotdeauna*. Cat despre PDL, ca sa revenim: atzi cetit ce-am scris despre Mihaiesh? Nu de alta, da\\\’ nici el nu prea \\\”menajeaza\\\”, &ashadar: de ce-ashi fi *io* mai \\\”jenos\\\”?
Governele noastre ar trebui sa sa uite cu oleaca mai *muuulta* atentzie peste lista nominalizatzilor. Sa \\\”baje\\\” *chiar simpatizantzi* (de calitate) , in pofida unor membri de partid de doua lulele. De ce? C-asha i-ar mere Romaniei *mai bine*, shi le-ar mere &lor oleaca mai bine…
Nu shtiu, zau, daca te dumerii, dragule, ca io *numa\\\’ atat pot*,
numa\\\’ fain, ardelene,
Nea Marin
Cu sase-sapte decenii in urma, astfel de opusuri constituind osatura prozei, poeziei si dramaturgiei „realist socialiste” umpland pana la refuz rafturile librariilor si coloanele revistelor literare, isi facusera intrarea triumfala in paginile manualelor de „limba si literatura romana” ca si bibliografia diverselor examene si concursuri. (Ganditi-va la „Baraganul” lui V. Em Galan, „La cea mai inalta tensiune” a lui Nagy Istvan, „Setea” lui Titus Popovici, „Din neagra taranie” de Ion Istrati… si atatea altele, ejusdem farinae.) Toate erau justificate de „importantza si justetea mesajului” – in spetza, adeziunea inflacarata la idealurile „omului nou” si ale eroismului revolutionar in actiune.
Anii au trecut, iar cei care si-au trait momentele de glorie pe baricadele „noii literaturi” au disparut demult in oceanul uitarii asternute peste opera lor roasa de viermii mediocritatii si ai rapacitatii in vremuri de restriste.
Dar obsesia pentru ideologic si pentru importantza
„mesajului” a supravietuit cu succes modificarilor aduse contibutului acestui mesaj – si se conjuga foarte bine cu atractia pentru fata morgana asa numitei „nobelizari” – sperantza obtinerii mult-asteptatului premiu Nobel, aducator de (efemera) notorietate internationala si inimaginabile succese de librarie…
Imi cer scuze pentru interventie, dar p i a f r a u s nu cred ca inseamna frauda „proprie spiritelor partizane”, ci mai degraba proprie spiritelor tinzand sa forteze adevarul din „motive pioase”, avand deci conotatia, fie si subiectiva, a unei actiuni cu scopuri inaltatoare (de preferintza religioase).
O conotatie care este „splendida, dar lipseste cu desavarsire” in raspunsurile la care, cu multa indreptatire, va referiti…
Când spuneam „fraudă”, mai sus, mă refeream la, mai cu seama, p i a f r a u s , adică „frauda pioasă”, proprie spiritelor partizane, ca şi fanilor care se simt… orfani, – cum nu puţini dintre comentatorii acestui caz pseudolitigios.
Am cercetat de curiozitate statutul IICCMER şi nu apare nicăieri cum este numit Preşedintele Consiliului Ştiinţific. Dat fiind că acest institut este sub coordonarea primului ministru, acesta a decis numirea unui nou PCE. În acest fel nu s-a încălcat Cap 2, art 7. Veninosul de Mihăieş se înşeală şi mă bucur că se înşeală!
Aveti dreptate in problema Tismaneanu! S-a complacut sa fie bine cu puterea, mai tot timpul. Studiile privind comunismul roomanesc sunt valabile şi eforturile de a promova intelectuali români în SUA la studii de politologie. Ramâne jenantă publicistica partizană.
@dominic diamant Cititi opinia lui N Manolescu despre Păunescu poetul în România Literară.
Păunescu are vinovăţii la fel de mari ca ale lui Sadoveanu, Călinescu, Petru Dumitriu şi….mulţi mulţi alţii, în cele mai sinistre vremuri ale comunismului nostru naţionali unde toţi am fost români mai mult sau mai puţin oneşti.
Hm, Nea Marin, nu stiu cum se face ca le observati pe toate de pe pozitia PDL . Articol cu articol! Mai c-as zice ca v-o angajat domnul Ornea. Sau v-o cointeresat -cum se zice-nSud- cumva…No, numa binie, din Ardeal, noi ni-s altfel decat Miticii (Marinii) din Sud, le vedem pe toate din Mai multe unghiuri. Doamna asta, Musat, o scris un articol trasnet
De toată lauda, editorialul Dvs. De toată… frauda, riposta lor. Care va ţine încă mult şi bine, – fie şi dacă pe scârbiţi îi plictiseşte. Oricum, un lucru este sigur: cu lipsa de umor şi reaua credinţă,-i imposibil să te baţi…
Articol luminator. Legat de problema schimbari „cadrelor”, la nivelul partidelor politice din Romania, de la ora actuala, doar se mentine o lupta intre „fractionisti”, fiecare cu „democratia” lui.
PS Cred ca lumea ar trebui sa se semnaleze ca traim intr-o plina criza politica, lucru mult mai grav decat orice criza economica.
(1) Preşedintele Executiv este numit în funcţie prin decizie a primului-ministru, în condiţiile legii, la propunerea Preşedintelui Consiliului Ştiinţific, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată a mandatului.
(de pe http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/cadrul_legal/rof/).
Ok, bun, eu sunt \\\\\\\”mercenar\\\\\\\”, cum frumos se exprima un cititor de pe forumul articolului din nr 625, accept si asta. Dar vin si zic: daca presedintele executiv e numit, cf legii, \\\\\\\”pe o perioada de 5 ani\\\\\\\”, ce logica mai are articolul de mai sus? Care-a fost logica demiterii dlui Tismaneanu? Ca reprosuri n-am auzit sa ii fi adus dl Ponta, sau poate am surzit eu?
Exista si capitolul 2 si articolul 7 si alineatul 1, dar trebuie mentionat ca acestea fac parte din „ANEXA 1 la Ordinul nr. 4/25.03.2010”, ordin si anexa ulterioare schimbarii lui Marius Oprea cu Vladimir Tismaneanu la conducerea IICCMER-ului. Daca inteleg eu bine, regulile jocului au fost schimbate dupa cum le-a convenit celor ce erau atunci la conducere. Fraza „Preşedintele Executiv este numit în funcţie prin decizie a primului-ministru, în condiţiile legii, la propunerea Preşedintelui Consiliului Ştiinţific” asigura o cvasi continuitate a conducerii din acel moment, adica eu plec dar propun pe cine vreau in locul meu, care poate sa propuna la randul sau pe cine vrea el si tot asa…..
Mă bucur si de scrritura, si de consecventa autoarei
Stimata doamna,
Ca un onest roman,cititor al revistei Dv.,rezonez indurerat cu modul cum tratati problematica numita de mine, de mai sus si-mi ingadui,in completarea celor spuse de Dv.sa bat si eu campii cu gratie,stupefiat si indignat la culme de actiunile desfasurate de unele grupari pentru deificarea Porcului National,Adrian Paunescu.
Acum vreo saptamana i s-a dezvelit bustul in Gradina Icoanei,cu tam-tam academic si bisericesc,aseara,pe canalul TV Cultural s-a prezentat un documentar lamentabil despre inegalabila personalitate a „geniului” nostru,incercandu-se,prin aceasta,o noua si ticaloasa aburire a concetatenilor.
Or,daca asa se prezinta lucrurile in scumpa noastra tarisoara,nu trebuie sa ne mai mire absolut nimic si sintem
nevoiti sa acreditam in intregime „Raportul catre poporul roman” al dramaturgului si viitorologului Stefan Dumitrescu.
Cu asemenea acte de lichelism la scara nationala nu vom putea iesi din tragedia pe care o traim niciodata si vom conlucra de buna voie si nesiliti de nimeni la sinuciderea si destramarea acestei natii.
Doamna Musat, paragraful pe care mi-l dedicati contine cate randuri, atatea minciuni. Nu eu am comis un fals intelectual, ci dumneavoastra. Textul citat de mine exista pe site-ul IICCMER, la adresa http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/cadrul_legal/rof/. E vorba de Capitolul 2, Articolul 7, alineatul (1). Intr-adevar, mare nerusinare!
Nu , CV al Elenei Basescu nu e la fel de „cosmetizat” precum al Corinei Dumitrescu ,precum sustineti. Nu ,Elena Basescu nu „a mintit la fel ca si Corina Dumitrescu” , precum scrieti. Si da, exista o diferenta majora intre cele doua cazuri,desi spuneti ca nu o vedeti.
Corina Dumitrescu are o gaura de 4 (PATRU) ani in CV ,cel considerat de CSM (adica Consiliul Superior al Magistraturii) ,respectiv perioada 1982-1986. Aceasta gaura de 4 ani are patru litere :S E C si U.
Intre cele doua cazuri,nu e vorba doar de o diferenta numerica,ci mai ales de una de fond (to say the least).
Daca discutati de intelectuali critici, fair-play ,transparenta si onestitate ,atunci va rog sa nu mai eliminati,prin cenzura acest comentariu,asa cum s-a intamplat azi dimineata ,cind un mesaj cu un continut similar a fost eliminat. Va multumesc.
cat timp aveti sa mai continuati aceasta tiganiada stimata doamna? subiectul deja plictiseste pe unii din noi…….stirea nu mai e de actualitate si as vrea sa citesc si altceva in observator cultural.VALABIL SI PT DL SIMONCA
Lupul isi schimba blana,da’ naravul.ba!Aceasta este cartea de vizita a ,,politologului”,adulat de o anumita presa,e adevarat,destul de restransa,dar, agresiva peste poate, din afara…Sunt curios care vor fi reactiile celor care l-au plantat atat la Bucuresti,dar, mai cu seama, la universitatea din Washington DC.
V-ashi fi dat dreptate (ca o scritzi , in fond, p-a dreapta) daca *nu ar fi fost vorba* de-un *editorial.
Ma scuzatzi: p-acilea (e *doar parerea mea*) nu tre’ sa ne „dam” la persoane cu *chiar atata virulentza*…
In alta ordine de idei, ca vaz ca „sar” tatzi ca arshi (vorbim de inarul de Mihaies acilea): cand, cand se vor „duce” & ashtia?
Shi, v-o scriu cam asha: ca governele care „pun” pe *doar criterii politice* inshii prin fonctzii, se „ard”. Shi, se „ard” & inshii…
Shi culmea, *nu mi-s PSD-ist, au PNL-ist, au nu mai shtiu cum ii spune FSN-ului chiar acuma*. Doar observ…
Numa fain,
Nea Marin