AVALON. Proiect politic decalat
- 01-06-2012
- Nr. 626
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 1 Comentarii
Decesul cu cîteva luni în urmă, la peste nouăzeci și patru de ani, al liderului politic Ion Diaconescu (25.08.1917-11.10.2011), figură reprezentativă a creştin-democraţiei româneşti postcomuniste, readuce în atenţie memorialistica acestuia stocată în trei volume.Temniţa, destinul generaţiei noastre (1998), După temniţă (2003) şi, respectiv, După Revoluţie (2003) alcătuiesc un triptic a cărui declarată intenţie era aceea de a da seama de modul dedicat al autorului de a se pune în slujba ideilor şi a afilierii sale politice la Partidul Naţional Ţărănesc. Argumentul istoric contînd foarte mult pentru legitimarea acelor formaţiuni politice care aveau sau îşi inventau un trecut glorios, acţiunea de a pune în lumină eforturile organizatorice din catacombe era, pentru liderii ţărănişti, una de primă importanţă. Nu este, deci, de mirare că, după 1989, au început să apară cărţi al căror protagonist şi colocutor a fost Corneliu Coposu (înregistrate de Vartan Arachelian şi de alţii), memoriile în şapte volume ale lui Ion Raţiu ş.a. Modul în care s-a reflectat în mass-media activitatea PNŢCD după reînfiinţarea partidului l-a determinat însă pe Ion Diaconescu să treacă peste propriile ezitări şi să îşi conceapă propria versiune despre trecut. „Nu mi-am propus să scriu o istorie propriu-zisă a acestor vremuri, aceasta rămîne, desigur, […]
Nu tre\’ , nu e frumos sa \”dai\” pan\’ cei \”dushi\”, n-asha?
Ei bine, ca unu\’ care-am stat (intre Coposu\’, ocupat, la dreapta, cu o \”domnitza\” &ntre Diaconescu, la stanga, cu care-am chiar putut discuta, vreo ora &jumate\’) pantre EI, v-o spui p-a dreapta (adicatelea: p-a \”mea\” dreapta): erau \”dushi cu pluta\”, prizonieri ai unor vremi de muuult apuse, cari *nu se mai puteau adapta*.
Ca i-am \”frecat\” ridichea tizului meu Diaconescu Ion (ma cheama Deaconescu) chiar *in van* (fiind io, pi vremea aia – inca- membran al PNTCD): nu putea, dom\’le, *nu era in stare* de-a-ntzeledge ce trebuiau *ei* sa faca pentru a avea succes in politica…
Ce succes au avut? O shtie lumea…
Da-i drept – &io o *accept* – oricata stima le-am purta-o, aceshti \”baetzi\” erau, pan\’ 1991 deja, *praf &pulbere* – de-conectatzi, adicatelea, de pan\’ realitatzuri…Cam \”dushi cu pluta\”… Nu m-a mirat, ashadar, ca Iliescu a luat din nou
caimacu\’ din urna. Cum, cum sa *nu pleci* din RO (cum am facut-o io), vazand ca *nu mai e nici un fel de sperantza*?
Vazand ca *amandoua* aripele se \”tzin\” da trecut?
Numa\’ bine tuturor,
Nea Marin