Seducţia şi incitarea

Dintre textele de pe coperta a patra a volumului Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă al Mihaelei Ursa, cel a Sandei Cordoș mi s-a părut cel mai reușit: „O premieră substanțială în critica românească, volumul Mihaelei Ursa are, pe lîngă cuprinderea, erudiția (lipsită de orice ostentație) și respirația unui tratat de literatură comparată, puterea de seducție proprie unui critic subtil, rafinat, empatic, care reușește să-și incite cititorii la lectură, punîndu-i în relație cu ceea ce e, în fond, mai prețios într-o carte: «promisiunea-vieții-din literatur㻓.   Să le luăm pe rînd. „Lipsită de orice ostentație“ este, cred, însușirea care face acest volum să aibă respirație. O carte plină-ochi de referințe care mai de care mai complexe și întortocheate, pe care cititorul trebuie să le citească și să le recitească de zeci de ori, nu poate avea acel je ne sais quoi caracteristic eseurilor. Pentru că, înainte de orice, cred că volumul Mihaelei Ursa este un sclipitor eseu despre eros, erotică și personajele implicate de ele.   De aceea, seducția și incitarea sînt cuvinte cum nu se mai poate mai potrivite. Stilul in medias res al autoarei m-a sedus de la primul cuvînt, incitîndu-mă cu fiecare pagină tot mai mult, trăgîndu-mă cu ea […]