AVALON. Secolul al XVII-lea în Maramureș

Frecvența cu care revine, în ultimii zece ani, în discuție tema reorganizării pe baze regionale a României indică faptul că problematica aceasta – cu o lungă tradiție în spațiul țării noastre – a ajuns la o nouă scadență, atît din punctul de vedere al dezbaterilor intelectuale, cît și din cel al deciziilor politice. Mai multe evidențe stau la originea acestei situații: precedentele în materie de gîndire și de regîndire a organizării Statului român, pluralitatea corpurilor care, prin unire, au ajuns să alcătuiască, în modernitate, România actuală, problemele configurate în funcționarea aparatului statal, mai cu seamă în ceea ce privește capacitatea acestuia de a răspunde optim nevoilor cetățenești și celor legate de dezvoltarea întregului, cu toate părțile care îl alcătuiesc. Pentru a înțelege mai adecvat contenciosul regionalist, eforturile sociologilor, ale experților în guvernanță și administrare, ale politologilor, economiștilor, experților în antropologie și în cultură populară nu sînt suficiente. Istoricilor le revine însă să clarifice, pe cît posibil, evoluțiile din trecut ce țin de factorii care au creat coeziune între membrii comunităților dintr-un anumit spațiu cu trăsături specifice, de aceia care au asigurat perpetuarea legăturilor sufletești și a solidarităților între oamenii unui anumit teritoriu, dintre aceștia și arealul respectiv.   Pe acest […]