Scotocind în arhive şi în colecţiile revistelor literare
Delia UNGUREANU - Poetica Apocalipsei: războiul cultural în revistele culturale româneşti (1944-1947)
- 02-11-2012
- Nr. 648
-
Carmen MUŞAT
- Istorie literară
- 2 Comentarii
Nu sînt mulţi cercetătorii tineri dispuşi să-şi investească timpul şi inteligenţa în incursiuni prelungite în arhive, preocupaţi să investigheze o perioadă de tranziţie precum cea cuprinsă între 23 august 1944 şi 30 decembrie 1947, complicată din punct de vedere politic şi literar, tulbure şi incertă, paradoxală prin contradicţii şi dezamăgitoare prin spectacolul rapidelor convertiri, lepădări şi abdicări morale şi estetice pe care îl oferă. Delia Ungureanu este un produs de elită al Universităţii Bucureşti, o cercetătoare aplicată şi inteligentă, cu o minte scormonitoare şi o apetenţă evidentă pentru „cărările nebătute“. Volumul recent publicat Poetica Apocalipsei. Războiul cultural în revistele literare româneşti (1944-1947) urmăreşte dezechilibrele cîmpului literar şi începuturile ideologizării culturii în revistele literare româneşti, dovedind o serie de calităţi indispensabile unui autentic cercetător: capacitate de sistematizare a materialului investigat, sobrietate stilistică, voinţă de exhaustivitate, ştiinţa decupajului semnificativ, răbdare metodică în examenul problemelor aduse în discuţie, precum şi subtilitate analitică, evidentă în modul în care comentează şi interpretează, „în oglindă“, faptele literare şi faptele istorice. Pentru a oferi o imagine cît mai cuprinzătoare a spectaculoaselor schimbări petrecute în intervalul 23 august 1944-30 decembrie 1947 în spaţiul literaturii, Delia Ungureanu a investigat cu seriozitate şi cu extraordinară acribie ştiinţifică arhivele literare […]
Pentru ca nu am alta adresa, va multumesc pe aceasta cale pentru cartea cu care m-ati onorat. Nu am citit-o inca. Nu am citit nici cartea aici recenzata. Stiu ca Zigu Ornea voia sa publice una cam pe acelasi subiect. Din pacate, n-a mai apucat.
Judecand dupa repertoriul extrem de modest de publicatii selectate de Delia Ungureanu, as zice, dimpotriva, ca eminenta cercetatoare n-a prea vrut sa-si investeasca nici timpul, nici inteligenta „in incursiuni prelungite in arhive”. In plus, cele „patru” reviste (care de fapt sunt trei, „Revista literara” fiind continuatoarea „Orizont”-ului) sunt „teoretizate” mai curand aiuristic: „Revista Fundatiilor Regale” il reprezinta pe rege doar prin detaliul ca include cuvantul „regale” in titlu; „Orizont” e totusi doar o publicatie de mana a treia, departe de a reprezenta posibilitatile de trupe ale stangii comuniste; iar „Revista Cercului literar de la Sibiu” (din care au aparut doar sase volume – unul triplu), desi a avut cateva ecouri, are in epoca un profil mult prea estompat-provincial pentru a pretinde ca metonimizeaza pozitiile „partidelor de opoziţie – PNŢ, PNL şi PSDI”.
In rest, presupun ca elogiile concluzive din referatul de mai sus se sustin in totalitate.