Québecul, Basarabia francezilor
- 09-11-2012
- Nr. 649
-
George BANU
- ESEU
- 1 Comentarii
Cu ani în urmă, la ora nostalgiei, în anii ’80, cînd din România veneau puţini prieteni sau cunoştinţe, a sosit la Paris dramaturgul basarabean Ion Druţă. Ne-am văzut şi întîlnit des, căci mă bucuram ascultîndu-l, mi se părea că îl auzeam pe Ion Creangă. Limba lui Druţă, atunci, în anii îndepărtării de ţară, părea că vine de altundeva, de altcîndva, limbă poetică, limbă conservată într-un muzeu imaginar. Discutînd cu el am înţeles în ce măsură apărarea limbii a fost o cauză politică a basarabenilor, un mod de a rezista şi de a nu accepta dominaţia rusă. Recent, în Québec, redescopăr aceeaşi revendicare a limbii drept cetate ce nu se predă pentru a apăra astfel o identitate naţională indisolubilă. Franceza e acolo o cauză şi o luptă: a o vorbi înseamnă a refuza capitularea în faţa englezei expansioniste. Apărînd o limbă, existăm – iată lecţia ce uneşte Québecul şi Basarabia. Derutant e însă efectul de deformare a limbii. Ca şi în Basarabia, ceea ce auzim diferă de modelul lingvistic originar, căci accentele sînt altele, pronunţia de asemenea: limba auzită nu e limba model, limba centralizată, ci limba salvată, parţial înstrăinată, limba partizană a unei regiuni şi a unei comunităţi. Ciulesc urechea […]
Notele québecoises ale domnului Banu au savoare & candoare , in mare masura m-au chiar delectat; candoarea, din nefericire, sare uneori calul . “Apărînd o limbă, existăm – iată lecţia ce uneşte Québecul şi Basarabia” e o afirmatie cel putin ciudata (riscanta, ar spune unii). Am auzit multi basarabeni in al caror discurs tot al doilea cuvint parea a fi extensia intr-un shpagat intre bastina si stepele muscalesti. Chebecosii, in marea lor majoritate, isi apara limba cu pursingisme francophone de genul : tchequer (check), avoir un craque (crack) sur le cerveau, se ouatcher (watch) le cul, mon chum, ma job, bad tripper, rester cool, jouer la trique (trick), cordon slaque (slack) et ainsi de suite. Idealismele , bata-le vina (ori saracele…) Asisderea, omofonia aproximativa nu e totul: in vitrinele restaurantelor/fastfood-urilor montrealeze vezi inscriptia “Poutíne” (am marcat graphic accentul) dar pe aceasta(f.) “o” maninci . Ar fi o minima razbunare pe/asupra lui Volodea Pútin (asa accentueaza chebecosii care stiu cine e acesta) daca atita amar de meseni l-( ci nu “o”) ar infuleca simbolic la fiece acces de pofta de hrana hipercalorica. M-a minunat foarte si “Venus din Mont-réal (statuia ce) are în dreptul sexului un fluture ce se agită neîncetat sub impactul luminii”… O fi foto-mecanica statuia, o fi un alt giuvaier din atelierul lui Pygmalion?