Hechterii, poză de familie

„Aş vrea să mai fim odată, toţi cinci împreună…“ (Mihail Sebastian către Pierre Hechter, la 11 noiembrie 1943). La ora cînd era formulată dorinţa de mai sus, războiul încă nu se terminase, dar deznodămîntul părea iminent într-un sens încurajator pentru mult încercaţii membri ai familiei Hechter, supuşi drastic discriminărilor rasiale instaurate la Bucureşti. În plus, situaţia lor devenise dramatic-acută prin prelungirea precarităţilor de comunicare cu băiatul cel mare, medic, stabilit în preajma Parisului încă de la începutul anilor ’30. Din prudenţă, din scepticismul de cititor cu lungi stagii în compania lui Montaigne, Sebastian nici nu-şi duce gîndul pînă la capăt. Ce ar vrea el sugerează o încercare de a reabilita reminiscenţele existenţei tihnite, pe deasupra vicisitudinilor. I s-ar părea plauzibil să se regăsească laolaltă părinţii şi cei trei feciori, grupaţi, ca pe vremuri, în imaginea destinată albumului de suveniruri. Copia fotografiei întregului „clan“ ajunsă pînă la noi n-are nici o indicaţie de loc şi de timp. Are, însă, preţul unui document unicat. Îl datorăm eficientei intermedieri din partea doamnei Nadia Lacoste (fostă Mărculescu) pe lîngă doamna Beatrice Sebastian, văduva lui Benu, ultimul dintre descendenţi.   Este vestigiul unui timp fericit, de comună mulţumire şi bunăstare, uşor de ghicit după înfăţişarea […]