Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
AVALON. Slugărnicie şi evaluare ştiinţifică
Răspuns domnului Liviu Ornea
- 14-12-2012
- Nr. 654
-
Ovidiu PECICAN
- POLEMICI
- 21 Comentarii
Distinsul coleg de publicistică Liviu Ornea, matematician performant și eseist față de textele căruia mi-am exprimat în scris admirația, îmi face onoarea unei interpelări colegiale în articolul „Bilanț de etapă“ (apărut în Observator cultural, nr. 652 din 30 noiembrie, a.c.). Dezacordul domniei sale are în vedere o frază a mea din cuprinsul unui text de opinie publicat în România liberă (26 noiembrie 2012): „Anul acesta, cu prilejul sesiunii de depunere a proiectelor postdoctorale – deci la un nivel de vîrf al cercetării – s-a atins o cotă de slugărnicie memorabilă, de proporţii istorice. Candidaţilor li s-au solicitat toate înscrisurile din dosare în… limba engleză“. Recunosc, nu am de retractat nimic. Socotesc pe mai departe că integrarea în structurile de cercetare occidentale și ridicarea activității de profil românești la standardele Apusului nu înseamnă, nu pot și nu trebuie să semnifice spălarea pe mîini de orice programe, teme, ținte și chiar inovații metodologice ori tehnologice românești, acolo unde ele există. Cuvîntul slugărnicie mi se pare potrivit nu doar prin caracterul lui subliniat în raport cu alte sinonime (cu aspect mai neutru), ci și fiindcă pare să descrie corect zelul și viteza excesive cu care știința românească și viața noastră academică doresc să […]
Si in Germania, Austria, Franta, Suedia, Norvegia, adaug eu, Olanda, propunerile catre organismele nationale de cercetare se redacteaza obligatoriu in limba ENGLEZA si sunt evaluate de catre cercetatori din toata Europa (sau, de fapt, de oriunde in lume, experti in domeniul respectiv). Personal, eu am evaluat propuneri din Olanda, Anglia si Hong Kong, fara sa fac nici o diferenta intre ele, cu exceptia valorii stiintifice a ideilor si a publicatiilor celui care le propune. Argumentele cu pasoptistii, 1918 etc. frizeaza ridicolul, nici nu merita raspuns. Cu asemenea mentalitati, ne miram ca cercetarea romaneasca e privita ca o chestie absolut neserioasa?
de-a-mi raspunde , va raspund *eu*, autorule.
Problemshoara asta e *mai complexa* decat pare. Zau.
Ca – vezibine -, al de canta la „sitar”, care muri acu’ o saptamana, el, *nu muri* pan’ *India*, muri pan’ chiar California…
Ce ne spune *noua*, chestia asta? Pai, *chiar* cum scria Claudiu, oleaca mai sus: ca nu shtim/au, nu putem sa ne
*vindem roshiile pan’ peatza*…
Nu ezishti, dom’le, *internatzional*, daca *nu* potzi de-a te „vinde” pan’ Engleza.
Ce-i , anume, *chiar atat de greu de-ntzeles?* Ca, pa mine unu’, ma chiar apuca chiar pandaliile, zau!
Shi, da, *subscriu* celor scrise mai sus de catre Claudiu, cum ca avem (pan’ probleme, sa le zicem, „romaneshti”) ai mai dihai specialishti. Ca-i *un truism*, n-asha?
Problema, chiar cum scrie Claudiu, mai sus: ramanem mai „tari” pan’ propria-ne parcare, sau ne „lansam” internatzional?
C-ar fi *chiar pacat* ca lumea sa *nu* o prea intzeleaga, dintr-un motiv au altu’…
Intrucat priveshte traducerile (nu, *nu* alea „aranjate” de divershi, pi bani di la buget), io am fo’ tradus cam asha:
Romana—-> Maghiara, Rusa—–> Engleza, dar & Engleza—> Chineza, Turca, Germana, Iraniana, Araba, Italiana, Spaniola, Rusa, Ungara, Viet-Nam-eza, Olandeza, Japoneza, Franceza.
Videtz’ , Dvs., oare, cam *cum* chiar sta trebshoara?
Cele bune,
Nea Marin
Cele bune,
Nea Marin
tzi-o tranzmit, pi-aceasta sarma, *chiar asha*: cum ca ma bucur nespus de-a te fi re-intalnit, dupa vreo chiar vreo zece ani pe-acest forum.
Cele bune, „lucid”,
Nea Marin
@Claudiu Turcus: multumesc pt. interventie, Claudiu. Sint de acord cu tine in multe privinte. Voi reveni, probabil, mai pe larg acestui subiect. Din pacate, pina cind vom ajunge la internationalizarea indicata de tine – si pentru care trebuie sa lucram cu tenacitate – situatia disciplinei e cea pe care o stim, si nu cred ca introducerea in acest moment a criteriilor de evaluare externa valabile pentru stiintele exacte ar fi o solutie. Dimpotriva, ar fi inca o forma fara fond care ar face mai mult rau si ar genera un nou val de oportunism mimetic. E ca intrarea in zona euro: daca nu esti pregatit economic pentru asta, se alege praful de tine.
Crede-ma, nu am in vedere cartile mele (cu care, cu putzin efort, \”m-as scoate\”, ca atitia altii mai descurcareti), ci munca onesta a atitor specialisti eminenti in literatura romana, care nu sint conectati la temele trendy de pe piata externa, si care vor avea numai de pierdut – pe nedrept. De fapt, nu numai ei, ci si disciplina numita \”istoria literaturii romane\”, istorie pe care eu o vad ca intreg, si nu ca pe o suma de subiecte izolate, accesate mimetic in functie de ce se cere afara.
Sunt evaluator \”strain\” pentru proiecte propuse pentru finantare unei institutii guvernamentale din Franta. Toate documentele sunt in engleza.
Dl. Pecican nu are eleganta sa recunoasca greseala din primul articol scris pentru Romania Libera.
Daca in primul articol avea scuza ca a scris fara sa se informeze, cu amestecul de candoare, voioasa indiferenta, incredere in sine care insufleteste pe multi din breasla domniei-sale, in acest drept la replica recidiveaza in cunostinta de cauza.
Nu pot decat sa ii urez domnului Pecican un Craciun Fericit si multe bucurii in Noul An !
@paul cernat.
Draga Paul,
Observatia ta e corecta numai pe jumatate. E un cliseu acela ca daca scriem in engleza putem scrie numai despre anumite subiecte internationalizabile (ca cele pe care le-ai numit). Credeam exact ca tine pana am intrat serios intr-o baza de date (Proquest) care aduna articole stiintifice din toate revistele acreditate stiintific, prestigioase, cu sistem sever peer-review, mai simplu, publicatii academice de tinuta. Am gasit acolo o gramada de chestii de chestii care m-au interesat, unele scrise in grila studiilor culturale, altele istorie literara sadea, altele teoretice. Diversitate era oricum. Ideea ta ca specialistii din tara sunt peste cei `internationali` e corecta. Numai ca, pentru a iesi din cercul stramt al vetrei, acesti specialisti – de exemplu cazul tau cu avangarda sau romanul retro – trebuie sa iasa pe piata. Sunt sigur ca daca ai traduce si ai trimite la o astfel de revista unul dintre articole tale (eventual putin internationalizata contextualizarea) el ar fi citit si ar starni interes. Nimeni nu ar considera ca e autarhic sau nationalist. Polonezii, cehii, slovenii, maghiarii, sarbii au o gramada de articole incluse in respectiva baza de date, scriitorii lor sunt comentati in mediul academic international. Daca cauti articole despre Blaga, Arghezi, Marin Preda sau Breban – pauza. Oare de ce? Pentru ca noi nu prea am reusit sa ne integram in acest circuit sau cand am facut-o, sporadic, e vorba despre cercetatori romani integrati in diverse universitati americane-occidentale, care nu sunt decat rar foarte avizati/specializati pe subiectul respectiv. Iti dau un exemplu: in Istoria culturilor central-est europene, articolele despre literatura romana sunt semnate de catre doctoranzi romani in universitati americane, plus Marcel Cornis-Pop. Ma-ntreb de ce nu au fost contactati oameni din tara. Raspunsul e cat se poate de simplu: nu sunt vizibili. Fireste, e si o carenta a selectiei coordonatorilor, insa cand faci o opera in 4 volume, fiecare de 1000 de pagini, e complicat sa aduni in echipa oameni cu care n-ai contacte. Mie solutia mi se pare cat se poate de logica: dezbaterea despre literatura romana trebuie continuata in spatiul romanesc intre specialistii de aici, dar trebuie, totodata, si externalizata pentru relevanta stintifica internationala. Nimeni n-ar respinge niciun subiect din principiu. Eu zic ca merita incercat. Fireste, atunci limba oficiala ar fi engleza sau, uneori, franceza. Altfel, fara aceste nuantari, opozitia ramane aporetica. Noi ne izolam aici si reclamam ca suntem cei mai buni specialisti. Ceea ce poate fi adevarat, dar nu afla nimeni asta decat cei care se afla intre granitele patriei. Nu mai vorbesc ca devine imposibil sa se atraga bani atunci cand comisia de acordare a diverselor burse e straina. Si de cele mai multe ori asa e.
Cateva precizari:
1) Expertii straini nu au fost alesi de cercetatorii care au
avut proiecte in concurs; a existat o metoda descrisa pe
web care s-a folosit la alegerea evaluatorilor (s-a tinut
cont de criteriul de a nu exista „conflict de interese”).
2) Cu evaluatori romani exact aceasta este problema: apare
inevitabil „conflictul de interese”. Pe de o parte sunt prea
putini experti in fiecare domeniu si pe de alta parte sunt
multi (un comentator de aici zicea ceva de 80%) impostori
sau lipsiti de moralitate; cred ca procentul este mai mic,
dar semnificativ peste 50%). In concluzie, o evaluare a
proiectelor numai cu experti romani este extrem de „critica”:
se poate intampla (asa cum era prin anii 1998-2003) ca sa
castige in competitie chiar si proiecte „hilare” sau total
„slabe” …
3) Rezultatele de la ultima competitie sunt in foarte mare
masura corecte (intotdeauna exista si erori !); estimarea
mea este de circa 98% corecta clasificarea pe fiecare
domeniu.
4) Unii dintre directorii de proiecte, care au obtinut un
punctaj mai mic decat credeau ei, au depus contestatii,
desi nu se acceptau contestatii la evaluare, ci numai
contestatii formale de procedura (de exemplu, s-a gresit
la adunarea punctajului, etc.). Regulamentul era clar …
5) Ceea ce se pare ca nu inteleg unii cercetatori (ma refer
la cei buni si foarte buni, nu la cei ce nu au ce cauta intr-o
astfel de competitie; exista si astfel de proiecte !) este faptul
ca acesti experti straini (si cei romani cu adevarat foarte
buni) stiu bine ce subiecte sunt mai importante in domeniul
lor si, in consecinta, unele proiecte au fost mai bine cotate
decat altele. Morala: acei cercetatori nemultumiti ar putea
sa-si aleaga si alte subiecte de cercetare, care sunt „fierbinti”
in loc sa produca lucrari bune, dar care se incadreaza
intr-o anumita rutina (aici ma refer la cei cu liste „lungi”
de lucrari, unele chiar bune, dar care ocolesc problemele
dificile din domeniul lor !). In concluzie, aceasta evaluare
cu experti straini este utila si pentru educatia cercetatorilor
in privinta alegerii subiectelor de cercetare …
6) Scrierea in limba engleza a proiectelor este esentiala
(cu acele putine exceptii despre care s-a scris aici).
7) Intr-adevar, „spusele” dlui Prisecari sunt de rau augur
pentru viitorul cercetarii romanesti; daca va face ceea ce
spune atunci mai „bifam” inca o inmormantare a
cercetarii din tara !!!
@g a pus lucrurile la punct: competitziile IDEI au permis redactarea in limba romana pentru subiectele de interes strict natzional. Iar in lista publicatziilor dlui Pecican se gaseste motivul indignarii sale. Eu sunt de vreo patru ani evaluator internatzional pentru organsimele finantzatoare ale cercetarii din Bulgaria si Portugalia. Primesc cca 50 euro de proiect de la bulgari si cca 70 euro de la portughezi, dar interesul pentru a compara ce se cerceteaza la noi cu ce fac altzii justifica efortul. Din pacate atacul asupra evaluarii cu straini, inclusiv penibila minciuna a lui Prisacariu et co la conferintza cercetarii despre cele DOUA MILIARDE lei cat ar fi costat evaluatorii straini (in realitate 200.000 RON, deci sub 15% din valoarea unui singur grant IDEI – 1.500.000 RON) e doar una din fetzele contrareformei declanasta de marea masa – cca 80% – a incompetentzilor, plagiatorilor si impostorilor din categoria profuniv, confuniv si cs1,2 ai amaratei noastre de tzari. O prima victorie au obtzinut-o this week cand guvernul celui mai votat plagiator a redat universitatzilor dreptul de a fixa numarul de norme didactice pe cap de universitar, ceea ce va insemna reluarea jafului din banii publici in favoarea mafiilor – e suficient sa vezi cate „norme” au avut in anii trecutzi ministrii si parlamentarii universitari ca sa intzelegi amploarea hotziei. Saraca Romanie….
nici vorba, da’ zau: *nici vorba* de-a te putea contrazice cand e vorba de literatura romana, de *istorie natzionala*, de *drept* & cateva alte domenii, cu *o conditzie*: aceea ca referentzii sa fie *strict locali*.
In momentul in care aceptzi referentzi *straini*, scrii pan’ Engleza. Simplu, n-asha?
Cat priveshte corectitudinea expertzilor straini (vezi, io *nu scriu* „referentzilor straini”, ca nu shtiu cat sunt aia da espertzi), tzi-o scriu cam asha: depinde.
Depinde pe mana cui „cade”. Indeobshte (cred *eu*), din Romania se cam trimit „pretenarilor”. Dar, poate ca ma inshel, in care caz, ti rog d-a *sterge* partea de dinainte.
In ceeea ce *ma* priveshte – ca am fost & inca mai sunt, babalac cum sunt, inca „judecat”, scorul e cam la 75% pozitiv, in contra celorlalte 25%.
Desigur, & o repet, de-atatea ori pana cand lumea o va-ntzelege: e *doar parerea mea*. Ca, altzii, di *alte domenii*, c-asha-i veatzishoara asta, ar putea avea experientze *complet diferite*.
Shi, cam de-aici & ne-intzelegerile noastre: ca *nu* intzelegem ca *nu se ezista „Adevar”. Ca, anume, se ezista *doar adevarul tau*…
Cele bune, dragilor, uitai sa va urez un Craciun fericit, da’ uite c-o chiar fac – in *ciuda* apashilor alora (mayashilor?)
care va spui ca numa’ 7 zile au mai rama’…
Nea Marin
„conversatziunea cu autorii *chiar ajuta*!
Ajuta pentru a *lamuri* lucruri la care, adesea, „nici nu te gandeshti” ! E cazul meu…
Va multzamesc mult pentru precizare, ca mi se pare ca *avetzi* (prin chiar domeniile pe care le precizatzi) o oarecare dreptate, intr-un *sens foarte precis*, anume:
Ca mai toata lumea cred c-ar fi de-acord ca o lucrare despre literatura *portugheza/braziliana*, sa spunem, sa fie scrisa in *portugheza* etc. etc., pentru a o intzelege cu *ushurintza* referentzii (desigur: vorbitori de portugheza) in chiar cauza & *nu* „habarnishtii” romani.
Hm… Din *nou* ne lovim de sintagma „slugarnicie”…
Cand, de fapt, ar trebui sa le cerem *alora* sa ne-nvetze chiar limba, n-asha? Shi asta, pentru un *amarat de referat*, facut *odata*…
Hm… Shi, iara „hm…” E vorba, vad io, de legea aia (ca-i *lege*!) a „beneficiilor reduse cu costul”.
Dar, asta-i parerea *mea*, nu tre’ asumata de chiar toata lumea. Pe cine, oare, *supara*, parerea mea? Pai, pe aia care nu-s in stare sa foloseasca *Engleza* (pe care, o repet, o stapaneshte, fie la chiar nivel de „citit” *oricare universitar*). Ca io, un *alt* motiv, io *nu pot videa*.
Daca mai „pritocitzi” oleaca argumentul, mai pe intzelesu’ meu, sunt gata sa continui aceasta interesanta discutzie, s-o *bine shtitzi*. Ca, *nu e* prima data cand ma esprim…
Toate cele bune,
Nea Marin
Da domnule Veridicus, In Franta si si in Germania, proiectele la Agentiile Nationale (ANR, respectiv DFG) se depun in limba engleza, si sunt evaluate de evaluatori externi. In Franta am depus proiecte redactate obligatoriu in engleza (eu am depus pe stiinte exacte, dar formularele erau comune cu cele din stiintele umaniste, inclusiv cerinta limbii). Acuma lucrez in Germania, iar in institutul in care lucrez inclusiv tezele studentilor de origine germana sunt scrise in engleza .Si nu isi pune nimeni problema nici de lezarea suveranitatii nationale, nici de servilism, colonizare sau alte povesti. O teza scrisa in engleza va fi citita de mai multi cercetatori decat una scrisa in germana. E foarte simplu: cercetatorii de inalt nivel merg acolo unde au posibilitatea sa isi dezvolte ideile, indiferent de nationalitate le e scrisa in pasaport. Atata timp cat insistam sa ne izolam in autosuficienta naostra nationalista si respingem orice fel de interactiune cu lumea din afara nu vom avea suficienti cercetatori capabili, romani, sau de orice alta nationalitate care sa fie interesati sa lucreze in Romania.
Nu vreau sa spun ca trebuie sa renuntam complet la subiectele specifice si la studiul limbii, dar modul nationalist in care vedem problema granturilor si a cercetarii este depasit de mult. Cu cat vom inetelege asta mai repede, cu atat mai bine.
Nu putem „lasa la o parte” stiintele exacte. Argumentul domnului Pecican nu privea disciplinele umaniste, ci STIINTA. De altfel pentru disciplinele umaniste recentele granturi CNCS NU impuneau limba engleza:
„Redactarea propunerii de proiect se face numai în limba engleză, cu excepţia proiectelor din ştiinţele
umaniste (conform Anexei 4), unde se permite redactarea în limba engleză, franceză sau germană, şi cu
excepţia proiectelor din domenii cu specific românesc (conform Anexei 4), unde se permite redactarea în
limba română, engleză, franceză sau germană.”
(vezi http://www.cncs-nrc.ro/wp-content/uploads/2012/03/pachet_informatii_final.pdf)
Domnul Pecican (care nu are, din cate stiu, competente stiintifice probate la nivel international) se inscrie intr-o traditie consistenta a intelectualilor umanisti, de stanga si dreapta deopotriva (Patapievici, Plesu, Mihaies, Zoe Petre, Cartarescu, etc) de a-si da cu parerea si a ne da lectii despre tot si toate, ca se pricep sau nu.
In ceea ce ma priveste, pana cand domnia sa nu va demonstra ca este capabil sa publice in reviste internationale cu peer-review sever (nu in Familia sau Observator Cultural) n-am de ce sa acord vreun credit opiniilor sale despre cum ar trebui evaluata stiinta.
Asa-zisa habilitare, o struto-camila tipic romaneasca, trebuie redactata numai in limbi de circulatie, a se intelege engleza. De asemenea, „candindantul” achita si o taxa de 6800 lei ce urmeaza a acoperi costurile de depasare ale evaluatorilor straini. Principiul cooptarii evaluatorilor straini in procesul de evaluare este bun, modul cum se desfasoara lucrurile este gresit. Din pacate, nu cred ca valoarea proiectelor a crescut exponential in ultimii ani, s-au schimbat doar persoanele.
Mr. Veridicus, or whatever, 🙂
Franta si Germania au adoptat de mult limba engleza pentru elaborarea proicetelor nationale. Francezii au inghitit in sec, ca de obicei, dar n-au avut incotro, caci izolarea e drumul spre neant (recomandat de nea Pecican)…
Asa ca educati-va inainte de a scoate galushca pe gurita aia aurita… halal…
domnul Pecican are dreptate dar numai in ceea ce priveste
limba si literatura romana (si poate inca 2-3 „umanioare”).
In celelalte domenii evident ca nu are dreptate, ba chiar, ar
fi o greseala sa scrii in limba romana (ai avea foarte putini
cititori …); fara nicio legatura cu politica „nationalista” !
In germania deja se accepta proiectele in limba engleza si,
partial, si in Franta (in domeniile stiinte si tehnice).
Vi s-au parut evaluatorii straini mai corecti, mai la obiect sau mai priceputi decat ai nostri? Ma gandesc la maniera in care s-a facut anul acesta evaluarea ! Cred ca dimpotriva ! Pe de alta parte, in materiile umaniste, trebuie cultivata tocmai limba si istoria nationala. (Academia Romana, la 1866, a fost intemeiata avand acest scop fundamental). Va puteti imagina in Franta sau Germania elaborarea proiectelor nationale in limba … engleza? Evident, NU !
Constat ca la noi competentele intr-o limba, doua straine sunt deja atuuri forte (ceea ce nu-i rau), dar uitam ca acestea sunt doar instrumente … de lucru pentru savanti, de neimaginat altfel, obligatorii, cum nu ne putem gandi sa facem stiinta fara laboratoare, biblioteci etc, etc. Cunoasterea altor idiomuri este calea cea mai potrivita pentru accesul la alte culturi, obligatorie pentru intelectuali. Insa trebuie sa avem grija si de limba romana, pentru ca te ingrozesti cum se scrie azi, aproape ca nu mai exista stil, finete, acuratete … Ov. Pecican are – asadar – multa dreptate !
Imi cer scuze ca ma vir si eu in discutie, dar nu pot sa nu ma intreb: lasind la o parte cazul, mult mai clar, al stiintelor exacte, in cazul disciplinelor umaniste si, in particular, al literaturii romane (idiomatica, localista, deh, din lipsa de audienta internationala…) cum ar trebui sa stea treaba cu competitiile de granturi cu evaluatori straini si cu engleza ca lingua franca? Trec peste faptul ca evaluatorii straini nu au cum sa fie mai competenti in domeniu decit cei din tara… Ce facem in cazul asta? Transformam literatura romana in literatura comparata si studiile literare in studii culturale? Ii normam birocratic evaluarea cu itemi „europeni”? Privilegiem, in alegerea temelor de cercetare supuse evaluarii internationale, doar nume si curente deja „internationalizate” (Eliade, Cioran, Ionesco, romantismul, avangarda) aruncind la cos restul? Sau renuntam la ea ca disciplina academica pe motiv ca e potential nationalista, autarhica s.a.m.d.?
de data asta autorul putea sa \”bage\” articolul \”la sertar\”.
Scurt &cuprinzator: la *acest nivel*, despre care noi chiar scrim p-acilea (post-doctoral), tre\’ folosita, ma scuzatzi, \”latina moderna\”, chiar cum o faceau, pi vremuri , chiar Newton &altzii. Ca *nu parea*, Newton, prea dornic de-a scrie-n Engleza vremii…
Nu are *nimic* de-a face cu \”slugarnicia\”, e vorba de *pur pragmatism*, in sensul de-a face veatza/munca referentzilor *mai ushoara*. Ca *toata lumea* citeshte-n Engleza…
Cele bune,
Nea Marin
publicarii unui articol in stiinte si tehnica este acela de a fi
intelese rezultatele (si de a avea prioritatea lor) de cat mai multi „confrati” din domeniul respectiv. Ceea ce scrieti dvs nu are legatura cu problema adevarata pe care o explica
dl Ornea.
Prin anii 70-80 se mai publicau in revistele de stiinta si in
alte limbi (de regula de circulatie mai mare: engleza, franceza,
germana si rusa). Treptat, treptat lucrurile s-au schimbat si
se publica in stiinte aproape numai in engleza (chiar si de
catre francezi, germani, rusi, chinezi, japonezi, etc.). Acest
fapt nu are conotatie „nationala” de niciun fel, ci are legatura,
repet, cu scopul principal de a fi inteles si urmarit de catre
cei mai multi experti in domeniu. In plus, cel putin in stiinte,
toti „se descurca” in aceasta limba engleza (mai „chinuita”
de catre unii …). De ce engleza, asta este o alta problema,
dar raspunsul la aceasta intrebare nu ajuta cu nimic in stiinte
si nici nu are rost (deocamdata) ! Si inca ceva, care sper
sa lamureasca complet problema: specialistii din stiinte si tehnica vorbesc, de regula, cateva limbi (engleza, franceza,
germana, italiana, spaniola si unii chiar rusa), chiar daca nu
foarte bine, iar in discutiile
dintre ei specialistii nici nu mai sunt atenti in ce limba
vorbesc, important este faptul sa se inteleaga sensul si
ideile din respectivele articole, teorii, etc. Limbajul nu are
decat rol de transmitere a ideilor aici …
Domnule Pecican,
presupun ca stiti despre ce vorbiti. La competitiile cu evaluatori straini participa sute de proiecte, fiecare avand nevoie de 3 evaluatori. Daca acestia nu stiu limba romana (si nu o stiu) cum vreti sa evalueze proiecte scrise pe zeci de pagini? Uite, asta ne omoara pe noi: ne pierdem timp si energie ca sa justificam savant o prostie pe care am spus-o din lipsa de informare. Fereasca Dumnezeu sa recunoastem ca am gresit, sau ca sunt lucruri la care nu ne pricepem. Domnilor, nu va mai pierdeti timpul cu fleacuri. Limba de comunicare a stiintei este engleza, chiar si francezii recunosc asta. Patriotismul definit prin limba ne face chiar mai marginali si mai provinciali decat suntem oricum.