Paradoxul parabolelor lui Isus
Andrei PLEŞU - Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
- 11-01-2013
- Nr. 656
-
Tereza-Brînduşa PALADE
- Eseistică
- 2 Comentarii
Cartea lui Andrei Pleşu intitulată simplu Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste ar trebui, poate, citită „începînd cu sfîrşitul“, întrucît e posibil ca substanţa originalităţii ei să stea tocmai în stilul „anti-exegetic“, în încercarea de a semnala paradoxalul şi neprevăzutul, în loc de a decripta, din lectura fiecărei parabole, un mesaj moral pedant sau o „reţetă de fericire“ asezonată cu clişee propagandistice. O asemenea ispită, deşi străină de mizele oricărei exegeze biblice autentice, care nu se lasă de obicei înregimentată de un „program ideologic“, fie el şi eclezial, este în schimb prezentă atunci cînd exegeza e confiscată de pasiunea secundară pentru moralism, în detrimentul acelei pasiuni care, în cuvintele lui Kierkegaard, suspendă teleologic eticul – adică în detrimentul credinţei. Autorul clarifică cel mai bine în finalul lucrării sale, în textul intitulat „Critica raţiunii exegetice“, rezerva sa de a oferi „material bibliografic“ pentru un compendiu evanghelic de bună purtare şi îşi exprimă dorinţa de a deschide, în schimb, o cale interogativă spre misterul învăţăturii Cuvîntului lui Dumnezeu, care „înnebuneşte“ mintea luminînd-o cu sensuri care produc bucuria inimii. Aşa cum afirmă şi G.K. Chesterton într-un text al său despre Iov, sufletul omului este făcut în aşa fel încît nu poate gusta […]
@Mihnea Moroianu:
Ai de ce să rămâi buşbeu pe lumea asta…Cum domnule, CUM faceţi să va iasă „obtuzitate spirituală”? Sunt cineva pe care AP îl indiferează/irită, după cazul şi bâzdîcul de moment, dar cartea e foarte bună….Trebuie recunoscută o reuşită, CHIAR dacă e a cuiva care nu vă place. Puteti să daţi un exemplu de „obtuzitate SPIRITUALĂ” ? (bine că precizaţi natura obtuzităţii, eu mă gândeam la una fizică). Un caz, rog frumos ! Se pot găsi reproşuri, făra îndoială, (quoi-que…trebuie să „ştii meserie”. şi încă BINE) dar în niciun caz cel de „obtuzitate”. Scriem ca să ne băgăm în zeamă….
… Biblia ar fi fost scrisă “pentru uzul doamnelor de salon”, atunci desigur că volumul d-lui Pleşu, cu solide rădăcini în tradiţia “sobrei frivolităţi” atât de gustată de Doamna Palade, şi-ar merita pe deplin caracterizarea de “pariu reuşit”, cu care, imaginându-şi că-i face un compliment, îl gratifică autoarea acestei mieroase recenzii.
Cum însă, din fericire, lucrurile nu stau deloc aşa, ultimul volum al autorului rămâne doar o dovadă de iremediabilă obtuzitate spirituală şi o ilustrare practică a celor mai eficiente modalităţi de înecare a sublimului în mocirla umorului fezandat şi a sfintei neseriozităţi balcanice, fără ruşine şi fără cenzură.