În noi, lîngă noi, peste noi
Gabriel ANDREESCU – Carturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii
- 25-01-2013
- Nr. 658
-
Ovidiu ŞIMONCA
- ISTORIE RECENTĂ
- 2 Comentarii
O asemenea carte, care vorbeşte despre distorsiunile, citirile preferenţiale şi haotice ale documentelor din arhivele Securităţii – Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii de Gabriel Andreescu – nu cred că ar fi putut apărea în Germania. Cu atît mai mult, nu cred că un asemenea tip de carte ar fi văzut lumina tiparului în Germania anului 2013. Fără să idilizez în vreun fel modul în care Germania a făcut decomunizarea, trebuie spus că, acolo, în Germania reunificată, arhivele sînt de multă vreme în ordine, pot fi consultate fără restricţii, s-a făcut lustraţia şi orice cercetător care se respectă va face o investigaţie în care va ţine cont de ansamblul mărturiilor, fără să decupeze ce-i convine din arhive sau „să pună de la el“, îngroşînd şi inventînd o poveste. În Germania, un cercetător care ar face o cercetare strîmbă sau exaltată a documentelor s-ar autoexclude din comunitatea ştiinţifică. Nu sîntem Germania Nu e cazul cu România. Că sînt cercetători oneşti – e o realitate fără dubiu. Că arhivele pot fi consultate cu bună-credinţă – iarăşi e incontestabil. Dar nu despre aşa ceva scrie Gabriel Andreescu în Cărturari, opozanţi şi documente. Ci despre o realitate gravă: simpla deschidere a arhivelor şi […]
sa va mai dumiresc. Cu privire la „turnatoru’ „care ieream – ca, mda, am fo’ acuzat d-un *gunoi da om * cum c-am fo’ chiar *turnator*.
Turnatorii, sunt o specie care tre’ (parerea mea!) *strivita*, ca *gandacii*, chiar sub picere.
Ca *nu -i pot io* chiar „inghitzi”…
Uite, *io*, care *nu-i pot chiar inghitzi*, ca, pentru *mine*
sunt un *gunoi*, cu *totzii* (far’ de circumstantze atenuante, pushcarii, alte „alea”), chiar ma *intreb*: da’ di *ce s-o chiar *scrii*?
Da’ di *ce*, precum G. A., sa ti *cobori*? Ca, io o scriu pi la *subsol*. Dar, G.A., vaz ca *face bani*…
Un *om* „ca lumea”, cum am auzit ca *era* dl. Andreescu, de *ce* nu poate de-a *tacea*?
Lasa-i, bre, dom’le Andreescu, cu *ruhsinea lor*. Nu te cobora *matale* la *nimicnicia lor*.
Ca, nimicnicia, *se shtie*! Nu mai tre’ sa *iei banu’* pentru a rasuci shurubelnitza pan’ rana. Desigur: dar, *desigur*: numa’ cand ashtia (ai di mai *traiesc*) „apar” ca neshte ingeri d-ai „dreptatzii”, d-abea *atuncea* va dau dreptu’, dom’le, d-ai „rade”. Fara de discutzie.
Da’ sa ti batz’ cu *mortzii*? Chiar ca *nu* merita, da-i in
linishtea mormantului *lor*, zau asha.
Batetzi-va, rogu-va, cu *alde mine*, unu’ care v-a acuzat cum ka, l-atzi akuzat pe Pleshu (desigur, dambovitzaneshte, subtil innuendo), c-ar fi *turnator*. Cata vreme *nu* raspundetz’ unui articol scris de chiar Dvs., ma cam scuzatz’: va cam *desfid*. Ca, de *gunoaie* (di tat felu’), chiar *noi* (mda, ashtia di pi la „subsol”), ni cam *saturaram*…
Capishi? Desigur, nu ma adrisez autorului materialului, m-adrisez pan’ *neant*…
Nea Marin
Securitatea ne-a invins pentru un singur motiv. Atita timp cit oameni precum Gabriel Andreescu, el insusi fost rezistent cu pasi post-comunisti sovaielnici, va cauta sa gaseasca pricini de nevinovatie lui Mihai Botez (ar fi lasat Securitatea, asta care ne-a invins, un adevarat dusman la cirma celei mai importante ambasade?), dar duce un adevarat razboi pentru a dovedi ca Andrei Plesu a fost omul Securitatii (desi are si el opera comparabila cu a lui Marino), procesul este limpede ca apa Ozanei. Este adevarat ca CNSAS este o unealta a Securitatii de intoxicare, dar demersurile unui Gabriel Andreescu nu sint cu nimic mai nobile. Asupra lucrurilor despre care nu stim nimic e mai bine sa pastram tacerea (Wittgenstein). Iar daca consideram o rusine lipsa transparentei, sa pornim o campanie impotriva ei, in linia unei adevarate legi a deconspirarii.