Bodyguard
- 05-02-2013
- Nr. 660
-
Paul CERNAT
- OPINII
- 10 Comentarii
Alex. Ştefănescu nu este numai un critic literar cu vechime, ci şi, de la un timp, politician, actual lider al PNŢ-CD Bucureşti. În calitate de om politic, s-a remarcat exclusiv prin galanteriile à la Theodor Baconsky adresate Elenei Udrea, cu ocazia unui pact de colaborare electorală la alegerile locale, asezonate cu observaţia că „dacă ar fi trăit, Eminescu ar fi fost membru PNŢ-CD“. Nu la fel de originală, dar de aceeaşi calitate politică şi subtilitate intelectuală a fost şi afirmaţia sa cum că doar 20% dintre români ar fi votat pe 9 decembrie în cunoştinţă de cauză, restul fiind „lipsiţi de cultură politică şi demnitate cetăţenească“. În special cei care, „spălaţi pe creier“ fiind, nu i-au apreciat calităţile şi nu i-au acordat suficiente voturi pentru a accede în Parlament. Nu ne rămîne decît să sperăm că preşedintele Traian Băsescu se va dovedi ceva mai receptiv la hiperoferta făcută de curînd pe Facebook şi preluată prompt de media: „Domnule Traian Băsescu, m-aş bucura să vă fiu de folos, cu mijloacele de care dispun, în tot ce faceţi pentru ţara noastră. Am citit mii de cărţi şi poate ceea ce am învăţat din ele se va dovedi la un moment dat util […]
Ba chiar sa credeti! Asta-i omul, e foarte mandru de pozitia, infatisarea, disponibilitatea lui de bodyguard, si-a pus mesajul peste tot pe Facebook.
„Domnule Traian Băsescu, m-aş bucura să vă fiu de folos, cu mijloacele de care dispun, în tot ce faceţi pentru ţara noastră. Am citit mii de cărţi şi poate ceea ce am învăţat din ele se va dovedi la un moment dat util în sprijinirea acţiunilor dv. Dar dacă tot ce am citit nu ajută la nimic, măcar contaţi pe faptul că sînt un om masiv şi la nevoie pot funcţiona ca bodyguard“. -sper ca domnul Alex.Stefanescu a glumit,a vrut eventual sa-l ia peste picior pe matroz!Ca altfel,mare,extrem de mare dezamagire!!!
Despre antisemitism şi alte alea:
Mentalul colectiviăţii de tip tribal, intransiigent alterităţii, pare să se reactiveze, la vârsta individuală a copilăriei, prin spiritul familial al micul trib, în cei „şapte ani de acasă”. Este o structură mentală latentă, trezită în matur de contracţia structurală produsă de instinctul colectiv de conservare, ori de câte ori societatea este stresată de agresiunile insecurităţii existenţiale – sărăcie, război – întru creşterea stabilităţii, coerenţei – entropic. O entropie mai mică – cea a organizării fixate teritorial – se baricadează mental în faţa entropiei mari a invadatorului, veneticului etc., sub scutul celei mai puternice coeziuni interindividuale al mentalităţii familial-tribale. Antiturc şi antirus mai este românul, în subconştientul său colectiv, nu numai antisemit, la restrişte. Rusul este şi antigerman, germanul este antirus şi antiamerican, coreanul şi chinezul sunt antijaponezi, amerindianul este antiamerican etc.
Potenţialitate entropică primejdioasă este socotit şi intrusul fără locuinţă, familie, loc de muncă – imigrantul, asistatul social, şomerul – din aceleaşi raţiuni.
Unitatea mentalitate – compoziţie socială face ca rasismul, şovinismul şi xenofobia să fie efectele şi semnele degradării structurale, alarmante, în primul rând, pentru propria societate. Şi nu ele trebuiesc „corectate politic”, ci cauzele economice şi sociale interne, uzurpatori ai propriei societăţi fiind guvernanţii care le exploatează, sau liderii de opinie care le camuflează.
@Alex. Stefanescu: eu nu vreau sa va tachinez. 🙂 Posteritatea ne va judeca pe toti!
Ceea ce scapă din vedere marele critic Alex Ştefănescu e faptul că,(sic !) cu cât reuşeşti să te urci pe cai mai mari,cu atât mai zdravănă poate fi trântitura.De ce o fi magistrul atât de neatent ?
Ma bucur ca sunteti generos, gratulind criticii tineri.
In curind, dl. Stefanescu, o adevarata promisiune, va publica si volume demne de a fi evidentiate….numai pt. a va tachina.
Am vrut să vă tachinez. Dv. aveți și talent, și franchețe. Hai să întrerupem discuția despre Norman Manea. Veți vedea că, peste câțiva ani, nu va mai rămâne nimic din faima lui. Un succes regizat nu durează. Dacă atunci eu nu voi mai fi în viață, să vă amintiți de acest mesaj al meu.
Așa spun cei care n-au nici talent, nici franchețe…
Am banuit eu. Din pacate, nici talentul, nici franchetea (ambele necesare!) nu garanteaza pertinenta, atribut, cred, mai important pentru un critic literar decit primele doua…
Mi-a plăcut partea cu „talentul și franchețea critică din multe pagini ale lui Alex. Ștefănescu”.