EVADĂRI DIN BIBLIOTECĂ. Aberantul consemn cazon

Dacă nu eram implicat direct, puteam să iau întîmplarea relatată mai la vale drept ecou distorsionat de provenienţă „pe surse“. Pare o păţanie incredibilă, dar e adevărată. Acum cîteva seri a avut loc, la Muzeul de Artă Contemporană, vernisarea unei expoziţii cu lucrări ale parizianului de adopţie Isidore Isou, plecat din România înaintea instaurării ordinii comuniste, decis a face zgomot în virtutea „brevetului“ de inventator al „lettrismului“. De atunci, faima făcăturii sale insolite nici n-a crescut, nici nu a diminuat. Promisiune latentă. Totuşi, „experimentatorul“ ei a „ajuns“ pînă în vitrinele Centrului Pompidou, chit că n-a zguduit conştiinţele cu toate manifestele revendicative ale unei originalităţi din speţa avangardei literare. Oricum ar fi, ocazia unui contact nemijlocit cu exponatele întîrziatului urmaş al frondei futuristo-dadaiste (sau pe acolo) nu trebuia ratată. Nici prin gînd nu mi-a trecut că socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din tîrg.   După ce abia am găsit un taxi să mă transporte pînă la mama dracului, în fundul fundului curţii Palatului Parlamentului, unde îşi făcea de cap un vînt turbat (iar la treptele de acces spre intrarea Muzeului adăpostit într-o aripă mărginaşă a huidumei arhitectonice ajungeai trecînd prin bălţi…), surpriză! Deşi de la acele uşi […]