SOFTUL ROMÂN. „Cu pas mai mult hotărît, decît sigur“
- 22-03-2013
- Nr. 666
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 2 Comentarii
Cu pas ca-n titlul ce-i un citat dintr-o schiţă a lui Caragiale, mă apropiam, iavaş-iavaş, de casă. Nu eram „topit de băutură“ ca, într-un sonet al lui Bacovia, confraţii noştri Edgar Poe&Paul Verlaine, dar nici prea treaz nu voi fi fost, ca unul ce se întorcea dintr-un local unde (ca să ne exprimăm cu eleganţă) consumase, pînă după miezul nopţii, cu nişte „filozofi şi domnişoare“. Sintagma ultimă e-a lui Arghezi; şi-mi cer iertare că citez atîta din atîţia, dar zicerile astea-mi tot zumzăiau, atunci, prin cap, în umbra „nupţială, augustă şi solemnă“. Se cade, iarăşi, să citez, de astă dată din Hugo, căci n-are rost să caut, aiurea, epitete ca să vă descriu frumoasa noapte de iulie 1978, cînd ajunsesem la o depărtare de două colţuri şi ceva de casă. Or, încercuindu-mă subit, dinspre încălţări spre tot mai sus, aşijderi unui spot la circ sau teatru, lumina (verde, parcă) a unei mici lanterne, constat, nu mai puţin subit, că am intrat, pe drept, la apă. Pe drept, căci nu aveam asupră-mi buletinul de identitate, în lipsa căruia urma să înnoptez, pe-o bancă de scîndură negeluită, la postul de miliţie, pînă pe la 7 dimineaţa, cînd apărea, de nu ştiu unde, […]
Vă mulţumesc şi mă întreb cu ce aş putea să vă… încânt (!) în Obs Cult de peste două săptămâni?
Buna ziua, domnule Serban FOARTA, Va multumesc pentru poveste si pentru „dincolo de poveste” care i se intampla acum cetateanului de mine. Precizez ca bucuria citirii acestui material a fost impartita si impartasita cu juniorul minor de clasa a V-a, care a remarcat ca prin bagajul meu lexical nu auzise cuvantul crisma ca varianta a cuvantului circiuma (pe care l-am folosit doar ca sa-i dau niste repere pe cand il trimiteam la o pravalie, nu pentru altceva) si care s-a bucurat ca datorita povestii ma aude traind, fiind eu cam paralizata de frica din cauza unui examen pe care il am de trecut si unde, printre altele, ma opresc un pic la o comedie a lui Ion Luca Caragiale. Va transmit si impresia nevinovata a minorului amintit, care banuieste ca anumiti scriitori s-au inspirat din ideile si din umorul Dv.atunci cand si-au alcatuit personajele pe care le-a descoperit pe parcursul preocuparilor lui extrascolare. Va „foarte multumim”.