AVALON. Fascism romanesc comparat

Tema reevaluării epocii interbelice şi, în cadrul ei, mai ales a grupului „năiştilor“ („generaţia ’27“) a cunoscut noi dezvoltări în ultimii ani. În rîndul noilor şantiere exegetice, trebuie înscrisă tentativa comparatistă a doctorandei Mirela Ioana Lazăr vizînd Literatura ca armă ideologică. „Romanul angajat“ românesc și spaniol în anii tulburi ai fascismului şi două studii de caz: Mircea Eliade și Camilo José Cela (Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2013, 314 p.). Scopul declarat al acestei strădanii benedictine este „analizarea operelor care, apărute simultan cu ascensiunea forţelor de extrema dreaptă în Europa, sînt martorele sau dovada influenţei pe care ideologia acestora[…] a putut-o exersa asupra concepţiei scriitorilor despre rolul literaturii în societate şi în viaţa ţării lor şi despre propria lor misiune de voce publică destinată să exprime atît o convingere personală, cît şi credinţa comună a unui ansamblu social activ“. Discutarea celor două versiuni ale ideologiei extremiste de dreapta relevante pentru studiu – legionarismul românesc şi falangismul spaniol – îi permite autoarei o dispunere de accente care lipsea din arena discuţiilor ştiinţifice românești. Mirela Ioana Lazăr preferă să focalizeze mai degrabă asupra retoricii, etosului şi a mentalităţii specifice fascismului decît asupra ideaţiei, surprinzînd caracterul oarecum vag, amestec de retorică şi elanuri […]