Constantin de Chardonnet: spiritualitate, muzică şi poezie
Dan Constantinescu (1939-2006)
- 29-03-2013
- Nr. 667
-
Ileana VERZEA
- PORTRET
- 0 Comentarii
„Dites-moi quelques vers/ je vous dirais qui vous êtes“ (Neumes, XI). Să te fi aflat în apropierea prietenească a unui artist rămîne un privilegiu, chiar dacă am trecut cu mare dezinvoltură pe lîngă personalitatea pasionantă a lui Dan Constantinescu, gîndind cu candidă inconştienţă că vom fi eterni. Dan Bocaniciu, Daniel Boc, Daniel Constantin, Constantin de Chardonnet, Fradre Constantin, să fie oare pseudonime sau metamorfoze ale celui care, din 1974, a optat pentru o transhumanţă artistică în limba franceză? La început, poetul prieten m-a însoţit în descifrarea de sensuri şi sintaxe poetice din versurile lui, ceea ce mi-a înseninat mai tîrziu dificultatea de a găsi repere în peisajul deconcertant al scrisului, muzicii şi desenului său. O familie spirituală, un gen proxim? Simplificînd, cîteva repere: Dante, pelerinajul cosmic, transcenderea prin iubire; magistrul dominican Eckhart, omul locuit de Dumnezeu; poeții metafizici elisabetani, armonia contrastelor, coincidentia oppositorum; Vasile Voiculescu, prin poezie spre mîntuire; O.V. de L. Milosz, poezia ca meditaţie transcendentală înconjurată de mister; familia celor écorchés vifs, „bolnavi de existenţă“. Întrebat despre afinităţile sale elective, poetul preciza: „Să le zicem «selective», întrucît m-aş localiza singur într-o «modernitate reacţionară». Bacovia şi Voiculescu, Trakl şi Patrice de La Tour du Pin. Trubadurii şi Fernando […]