Resursele istoriei literare. Proiectele lui Ion Simuţ
Ion Simuţ - Vămile posterităţii. Secvenţe de istorie literară
- 19-04-2013
- Nr. 670
-
Bogdan CREȚU
- Istorie literară
- 1 Comentarii
Dintre criticii optzecişti, Ion Simuţ este cel mai atras de istoria literară şi scrie avînd în vedere un program coerent, curajos şi, să sperăm, realizabil: acela de a da, într-un final fericit, o istorie a literaturii române din secolul al XX-lea. Interesat în egală măsură de clasici, dar şi de scriitorii prezentului, criticul scrie aplicat despre primii din perspectiva actualităţii, verificînd permanent vitalitatea estetică a operei, şi despre contemporani – din perspectiva istoricului literar, pariind pe certitudinile clasice, evidente, mai importante decît eventualul succes de moment. Acest echilibru de perspectivă inspiră multă încredere; Ion Simuţ nu-şi ascunde aversiunile atunci cînd le are (cazul Eugen Barbu, căruia îi contestă, de cîte ori are ocazia, nu doar prestaţia politică şi morală, ci şi calitatea de scriitor), dar e limpede pentru oricine că este un critic independent, care nu apără nici un interes de grup, care scrie, de fiecare dată, cu bună-credinţă despre cărţi, fără să uite omul din spatele lor. Dar şi fără să confunde planurile. Este sensibil la aspectul etic, suceşte informaţiile pe toate faţetele, dar o face cu prudenţă, nu arogîndu-şi atitudinea rigidă a unui justiţiar obtuz. Or, din aceştia am tot avut, cu asupra de măsură, în ultimii ani. […]
Greu de presupus.Joc sau nu de putere dacă o Istorie,pe lângă argumentaţie,nu oferă spectacolul fascinant al personalităţii celui care o scrie ,riscă să se masifice într-o solidă „exactitate”,utilă până la un punct,darcenuşie,monotonă.