Muzică şi identitate

„Ce-i lumea pentru tine dacă nu poţi să o faci cum îţi place ţie? N-ai vrea să fie mai mult decît este?“ Toni Morrison, Jazz „Căutarea dragostei şi a identităţii sînt temele care străbat toate cărţile pe care le-am scris“, spunea Toni Morrison într-un interviu din anul 1994. Vorbind despre Jazz, romanul său apărut în 1992, cu un an înainte de a primi Premiul Nobel, care o consacră pe autoare drept prima femeie de culoare căreia i-a fost acordată această prestigioasă distincţie, Morrison adăuga: „Aici am abordat iubirea în cuplu şi deopotrivă reconfigurarea eului, aspecte aflate întotdeauna într-o profundă relaţie, cîtă vreme ele transmit ceva esenţial despre raportul ce se stabileşte între individualitatea fiecăruia şi afecţiunea pentru persoana iubită“. Aceste afirmaţii trebuie puse în legătură şi cu eseistica autoarei, cîtă vreme, în Playing in the Dark: Whiteness and the Literary Imagination, ea discuta pe larg imaginea oamenilor de culoare, aşa cum s-a impus în literatura americană, adică într-un context dominat de la începuturi de albi, fie ei scriitori sau personaje. Negrii ar fi fost transformaţi, cel puţin la nivel strict literar, într-o prezenţă insidioasă şi tăcută, fiind percepuţi aproape exclusiv ca figuri marginale, exprimate prin intermediul unei retorici a spaimei […]