AVALON. Povestea copilăriei şi adolescenţei filozofiei limbajului

Nu e prima oară cînd o constat: există istorii de multe feluri, toate fiind purtătoarele unor deschideri și ale unor categorii de interese foarte diverse, dar deloc neglijabile. Apariția Istoriei filozofiei limbajului. De la începuturi pînă la Rousseau (București, Editura Humanitas, 2012, 520 p., traducere de Eugen Munteanu și Mădălina Ungureanu) de Eugeniu Coșeriu reprezintă un eveniment observat și întîmpinat cum se cuvine, dar care nu a fost comentat și din perspectiva istoriografiei. Se socotește îndeobște că istoria propriu-zisă este altceva decît abordarea trecuturilor particulare din cîmpul culturii – de felul filozofiei, al lingvisticii, al literaturii ș.a.m.d. –, astfel încît poate părea cu totul neobișnuit să se privească diacronic evoluțiile din cîmpul filozofiei limbajului. Cu toate acestea, cultura este un domeniu care dă notă despre umanitatea omului, înregistrîndu-i evoluțiile în cunoașterea complexă a lumii și înfățișîndu-se, prin chiar acest fapt, ca o scenă în cuprinsul căreia se adună feluritele cîmpuri de explorare a realului. A face deci istoria culturii poate însemna, pentru cine își propune asta, abordarea, ca istoric, și a feluritelor și complexelor domenii ale cunoașterii. Odată cu specializarea progresivă din interiorul filozofiei, între subdomeniile acesteia s-a dezvoltat și cel al filozofiei limbajului. Faptul că un mare lingvist de […]