Jocul cel mare“ şi joaca creatoare: explorarea paradigmelor şi autobiografia intelectuală la Solomon Marcus
Solomon MARCUS – Paradigme universale. Ediţie integrală
- 31-05-2013
- Nr. 675
-
Cătălin MAMALI
- ESEU
- 2 Comentarii
Paradigme universale, lucrarea transdisciplinară a matematicianului şi semioticianului Solomon Marcus (reeditată integral în 2011, la Paralela 45), îşi propune să exploreze ordinea ascunsă a lumii, abordînd tema relaţiei cu alteritatea sau pe aceea a cunoaşterii de sine. De-a lungul a mai mult de o mie de pagini, impresionantul volum înregistrează, în dinamica lor, cu spirit critic şi creativitate, o întreagă serie de „paradigme universale“. Rîndurile de faţă nu sînt decît o invitaţie la lectura acestei lucrări de referinţă şi la o posibilă dezbatere. Solomon Marcus sugerează că această carte în care sînt prezentate numeroase paradigme universale cu care autorul s-a întîlnit în devenirea sa cognitivă este, între altele, în mod necesar, şi o „carte autobiografică“ (p. 9). Pe de altă parte, lucrarea este şi o biografie intelectuală a culturii române, în strînsă relaţie cu dinamica intelectuală internaţională a timpului. Înainte de a mă opri asupra cîtorva paradigme aflate într-un dialog firesc unele cu altele, aş vrea să fac cîteva precizări legate de structura acestei ediţii integrale, care include multe decade de cercetare şi o serie impresionantă de publicaţii anterioare (de exemplu, Paradoxul, 1984, Semne despre semne, 1979, Timpul, 1985), preluate parţial sau în întregime. Volumul conţine şi texte inedite. […]
Domnule Mamali, ar fi minunat, o, ar fi uluitor de datator de incredere in viitorul Educatiei daca ne-ati spune ca aveti un cunoscut pe-acolo pe unde se gandesc programele scolare despre care stiti sigur ca a citit si ceva din ce scrie Profesorul Solomon Marcus. N-o zic cu rautate. Zic doar asa, ca sa ma conving ca dv.aveti niste cunostinte pe acolo si stiti ca impartasesc aceleasi valori. Ar fi incurajator si odihnitor pentru noi, muritorii.
Multumim -intai de toate- ca ne-ati amintit ca nu am reusit sa ne cumparam aceasta carte. O alta bucurie este sa constat ca gandul meu s-a intalnit in eter cu articolul dv. pentru ca azi, intorcandu-ma de la serviciu, cercetam din memorie o imagine cu Acad.Solomon Marcus, pe care l-am revazut de curand ca invitat la un post tv…Am avut un sentiment straniu, in care erau amestecate toate ingandurarile din ultima vreme, ca slujbas al statului si al Educatiei, dar si sentimentul ca nu am stiut sa ne bucuram pe cat ar fi meritat de gandirea domnului Profesor. Articolul pe care il gasesc aici este ca un raspuns la impresiile pe care le cercetam cu vreo ora in urma.
N-am reusit inca sa-mi cumpar cartea, dar am doua volume aparute mai demult si care au fost izvor de inspiratie, experienta culminanta si o iluminare.
Spre finalul articolului dv. mi-am amintit ca intr-o vreme a fost la mare moda prin lucrarile educatoarelor si invatatoarelor tema „joc si joaca”, s-a facut mare tapaj de „ludic” si s-a batut atat de mult apa in piua, incat acum asist uneori la cum Nu stiu copiii sa se joace. Acum s-a instalat o alta moda, aceea a „metodelor moderne” in predare-invatare, dar care trebuie sa faca casa buna cu niste chestii care se numesc „matrice de specificatie”; si care au mult mai curand soarta pe care a avut-o tema „joc si joaca”. Da, ma bucur ca am aflat de la dv.care sunt cauzele si ma bucur ca imi dati o noua sansa – sansa de a crede in „joaca” mea. Pana cand o sa adun banii pentru cartea pe care mi-o doresc de mai bine de un an (iertare ca vorbesc despre bani) imi este de la fel de mare folos articolul dv., pentru ca am si prins ideea despre fortele din jocul cel mare, in fata carora ne aflam in mare parte si in mare numar… O intrebare tot as avea: cum adica „dialogul unificator al cunoasterii”? Aici nu sunt – cel putin nu acum – pe deplin lamurita, pentru ca eu am inteles ca nu se ajunge la adevar/cunoastere in acelasi timp cu un altul. Ma opresc, in re-lectura mea, dupa cuvintele „practicarea dialogului”. Cu respect, cu drag, cum ii sta omului bine.