Portret în oglindă livrescă: Fundoianu şi Baudelaire

„Je suis la plaie et le couteau! Je suis le soufflet et la joue! Je suis les membres et la roue, Et la victime et le bourreau!“ Baudelaire,  L’Héautontimorouménos „O, Satan, prends pitié de ma longue misère! Toi, qui, même aux lépreux, aux parias maudits, Enseignes par l’amour le goût du Paradis, O, Satan, prends pitié de ma longue misère!“ Baudelaire, Les litanies de Satan „– Certes, je sortirai, quant à moi, satisfait D’un monde ou l’action n’est pas la soeur du rêve Puissé-je user du glaive et périr par le glaive! Saint Pierre a renié Jésus…il a bien fait!“ Baudelaire, Le reniement de Saint-Pierre Baudelaire a fost, din adolescenţă pînă în ultimul moment al vieţii, una dintre figurile spirituale formative pentru Fundoianu (1.) Acesta şi-a început exerciţiul poetic traducînd din Baudelaire, şi-a sfîrşit existenţa recitînd, în lagărul de la Auschwitz, poeme de Baudelaire. Eeseurile existenţial-poietice (avînd ca obiect specificul creativităţii) cu care şi-a încheiat mult prea devreme activitatea de gînditor sui generis (adică fără sistem, situat pro­gramatic în afara cartezianismului) pornesc de la viaţa şi opera lui Baudelaire şi se constituie într-o descriere în oglindă a propriului sine profund. Structura duală Fundoianu-Fondane, personaj al propriei biografii şi creator care […]