Mai pot fi salvate limbile clasice în România? (I)
- 28-06-2013
- Nr. 679
-
Alexandru CIZEK
- ÎN DEZBATERE
- 20 Comentarii
Iniţiem, din acest număr, o dezbatere despre studiul limbilor clasice în România. Am solicitat unor personalităţi universitare răspunsul la un set de întrebări privind prezentul şi viitorul limbilor clasice, unul dintre cele mai vitregite domenii ale învăţămîntului secundar şi superior din România. În viitorul număr al revistei vom publica răspunsul profesorului Alexander Baumgarten, puncte de vedere ale profesorilor de liceu care predau limba latină şi limba greacă şi opinii ale elevilor care au obţinut premii la olimpiade naţionale şi internaţionale de limbi clasice. 1. Cum vedeţi starea actuală a domeniului clasic de la noi, comparativ cu cea existentă în alte state din Estul şi din Vestul Europei? 2. În ce constă necesitatea cunoaşterii limbilor clasice în alte discipline socio-umane? 3. Ce consecinţe ar avea dispariţia lor completă din licee şi din Universitate? 4. Care sînt măsurile practice pe care ar trebui să le ia Ministerul Educaţiei pentru a inversa această tendinţă? 5. Cum apreciaţi ideea înfiinţării unui Institut de Studii Clasice, care să funcţioneze după modelul celorlalte Institute ale Academiei Române? Alexandru CIZEK, Universitatea din Münster Mai pot fi salvate limbile clasice în România? Răspunsul, categoric, este că trebuie să fie salvate, dacă nu dorim un ireversibil regres nu numai […]
…greaca si latina (carora ebraica nu le-a facut niciodata vreo concurentza serioasa) se numesc astfel deoarece au
constituit timp de peste 1000 de ani baza „invatamantului clasic” din intreaga Europa. Ceea ce le uneste este faptul de a constitui impreuna vehicolul lingvistic al accesului spre cultura antica, ale carei doua focare sunt Atena si Roma.
Cf. Gregorovius, „Roma in Evul Mediu”:
„Atena si Roma sunt inseparabil legate una de alta. Ele isi corespund una alteia, precum spiritul si vointa, precum gandul si fapta. Ele sunt formele clasice ale lumii. Forta ideatica a Atenei trezeste iubirea entuziasta, splendoarea faptelor Romei – admiratia plina de respect a genului uman.”
Bineînțeles. Și ebraica, și sanscrita, și persana, și araba clasică…
Aici am și o întâmplare de povestit: nici nu știu dacă e de rîs ori de plâns…
Legea spune că absolvenții de limbi clasice pot preda limba și literatura română (a se vedea centralizatorul de aici: http://titularizare.edu.ro/Metodologie.aspx). Ei, acum câțiva ani, în Centralizator era trecut simplu: Limbi clasice, cu mențiunea că disciplina de examen, pentru clasiciștii care vor să predea română, este Limba și literatura română. Mă sună o fostă elevă plângând, că ei nu vor să-i primească dosarul la inspectorat. Doamne ferește, zic. Sun eu la inspectorat și întreb. Ei, și-acum să vedeți răspuns: Păi, mi se spune, în Centralizator scrie „Limbi clasice”, or, pe diploma ei scrie „Limbi clasice paranteză latină și greacă veche”. Ne pare rău, dar nu putem încălca legea… Am rămas fără aer! Degeaba am stăruit să-i explic omului că paranteza arată care anume din limbile clasice au fost studiate. Nimic! Paranteza o încurca pe fată și cu asta basta! Măi, zic, voi sunteți ca ăia care susțin că de-aia face trenul țaca-țaca, din cauza lui PiErPătrat!!! Sun pe la alți colegi, prin țară, și aflu că unii au fost nevoiți să facă a doua facultate, tot filologie, dar cu specializare „limba și literatura română”, ca să poată preda română. De parcă fabula, și comedia, și modurile de expunere și categoriile gramaticale sau propoziția, fraza, negația, afirmația etc. au fost inventate abia odată cu limba română… Disperați, clasiciștii au început cu memorii la Minister și acum avem în Centralizator așa: pot preda română absolvenții de „limbi clasice”, de „limbi clasice paranteză latină și greacă veche”, de „limbi clasice și limba și literatura română” și absolvenții de „limbi clasice paranteză latină și greacă veche și limba și literatura română”… Mișto, nu?
Cât privește celelalte limbi clasice, mă tem că studiul lor l-am pierdut deja. La Cluj știu că era – poate mai este – o linie de studiu ebraică, dar cred că e modernă, cum e și hindi sau araba de la București. Și-atunci nu e normal să ne zbatem să le păstrăm măcar pe acestea două pe care le mai avem?
Dupa cum imi reamintesc cele 3 limbi clasice sunt : latina, greaca adica cea veche sau clasica si ebraica biblica si talmudica.
Prof. univ. dr. Remus Pricopie, ministrul educatiei nationale, rector, despre fraudele recente din invatamant:
„Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decat un mesaj…”.
Si-a cerut scuze, ulterior, cineva i-a atras atentia ca a gresit…
Cu vorbirea cazona suntem oarecum mai obisnuiti:
Mircea Dusa, ministrul apararii, despre tragedia din Muntenegru:
„…vom efectua si zborul cu trupurile neinsufletite ale cadavrelor celor decedati”.
Hotarat, cand e vorba de sarit (in sus, peste cal, in bazinul inca neumplut etc) pare sa nu ne intreaca nimeni…Am obosit sa tot ascult/vad/citesc aceasta etalare de umori,
idiosincrazii, ofuscari, aere de superioritate, procese de intentie, psihanaliza si insulte rafinate…, mai ales cand e vorba de invatamant; unde s-ar putea sa am mai multa
si mai variata experienta decat multi altii, pe care ma straduiesc sa-i tratez in mod civilizat. In fapt, exact aceasta experienta m-a facut sa intervin.
De ce ne este atat de greu sa gasim/acceptam JUSTA MASURA ? Cateva exemple, rapid:
Nu doar matematicienii, ci mai toti cei care s-au preocupat de „stiinta invatarii” (admitand ca ea exista) sunt de acord in a atribui Geometriei un rol formativ de prim rang. Ei bine, ce am facut noi cu Geometria (in liceu) in ultimii 35 de ani ?! Am trecut de la predarea ei axiomatica (inclusiv in licee industriale!!!)-una dintre cele mai aberante initiative din istoria predarii venerabilei discipline-la, nici mai mult, nici
mai putin, excluderea ei in totalitate! Un alt exces, notabil, l-a constituit predarea, ani de-a randul, a unor cunostinte de Matematica (la liceul real) pe care, in restul lumii, tinerii le aflau doar in universitati. Acum, dupa ce niste IRESPONSABILI (cine?-cu nume si prenume!) au desfiintat liceul clasic, parem sa ne dorim ca soferii nostri sa
renunte la cuvintele neaose (sau turcesti) ca sa se insulte in latina sau elina.
Bine, sa incercam mai sistematic:
A. Vorbim de invatamantul liceal.
B. DIVERSITATEA imi pare trasatura esentiala; pentru ca si copiii, asa cum incep liceul, si absolventii acestuia, sunt foarte diversi; si nu e nimic rau in asta!
C. In „partea de sus”(sa-i zicem LICEU TEORETIC) exista IN MARE doua tipologii: Clasic si Stiintific. Dar e absolut necesar sa existe si o „parte de jos”, sa zicem PRAGMATICA, in care sa-si gaseasca „rostul” segmentul de elevi care nu vor urma studii superioare.
D. Doua lucruri care imi par esentiale asupra liceului teoretic:
1. Ca profilul „Clasic”, resp. „Stiintific”, sa admita
subdiviziuni/variatii; nu insist, sunt usor de imaginat, iar detaliile sunt tehnice;
2. Ca, in cele doua variante majore, sa NU lipseasca (complet) referirile la cealalta cultura-complementara. Ele NU SE OPUN una celeilalte!
E. Studiul limbilor clasice este parte a profilului clasic si, EVIDENT, nu pot lipsi. Iar Cultura Clasica poate fi UNA dintre subdiviziunile la care m-am referit. In alte variante
pot fi privilegiate Literatura Universala, sau Istoria Artei, sau Filosofia…
F. Nu vad o competitie intre limbile de mare circulatie si cele clasice; studiul lor are motivatii diferite si este loc pentru ambele.
G. Asa cum spunea cineva, CLASELE SPECIALE (de ce sa fie doar de Matematica ?!) sunt un mijloc excelent de a oferi copiilor deosebiti un tratament adecvat.
Cred ca studiul obligatoriu al limbii latine in liceul stiintific nu e CEA MAI BUNA optiune. Pt. ca imi pare preferabil sa completam studiul stiintelor cu trimiteri, cat mai variate, la CULTURA UNIVERSALA, in ansamblul ei. Am criticat, mai sus, excesele-tot in detrimentul trimiterilor la Cultura Universala-din predarea Matrematicii, in acelasi
spirit.
Iata un alt exemplu, din alta parte, care imi pare relevant in context:
Se refera la o tara in care liceul clasic este foarte „tare”, avand si o traditie exceptionala. La facultatile „tehnice” sau chiar la cele cu profil stiintific, majoritatea studentilor provin din liceul clasic. Ma grabesc sa subliniez ca partea POZITIVA a acestui fapt este ca in tara respectiva nu circula glume cu „ingineri” (si caini, spre ex.). Acestia (inginerii!) fiind in stare sa se exprime clar, corect, elegant. Nu ca prin alte parti. Pe de alta parte, acesti viitori „ingineri” (sa zicem), nu au avut aproape NICI UN CONTACT cu Matematica. Orice apropiere de gandirea abstracta ii pune intr-o teribila dificultate. Sunt convins ca strictul necesar de Matematica pe care trebuie sa-l „combata” in primii doi ani de facultate NU compenseaza aceste carente. Imi este greu sa-mi imaginez un inginer (constructor!) care nu „vede” o sectiune intr-un cub sau nu intelege sintagma „dreapta perpendiculara pe un plan”. Nu-mi imaginez cata latina sau greaca mai stie omul nostru, dar faptul ca a ignorat (nu din vina lui!) Matematica pana la intrarea in facultate, NU-i este de bine. Atentie, NU sunt cazuri izolate.
Iata de ce mi-am permis sa atrag atentia asupra prioritatilor: deschidere culturala (spre toate orizonturile), universalitate si cat mai putine exagerari.
Despre Internet, TV, schimbarile din invatamantul de azi si „panta rhei”(scuzati, n-am fontele grecesti in computer), ar fi multe de zis. Dar, vorba clasicistului, „vox clamantis…” Sau, mai bine, „si tacuisses…”; dar nu neaparat in sensul in care o citeste, jubiland, eruditul care mai cauta, inca, celalalt sens al adjectivului EDUCAT.
PS Un ultimo sorriso, autentico; cu scuze ca va parvine prin Internet-la televizor nu apar.
Egregio signor sorridente,
Daca cineva afirma – in questa selva selvaggia e oscura – ca este stupid si plictisitor sa faci in anul de gratie 2013 apologia gaunoasa si profund inutila telefonului sau a internetului, rezulta oare de aici ca dispretuieste telefonul, internetul sau alte mijloace de comunicare moderna?
Acesta este de fapt miezul disputei noastre, si un elementar simt al onestitatii intelectuale ar trebui sa va interzica pe viitor folosirea unor asemenea trucuri care, cum spuneam, n-ar mai putea pacali astazi nici macar bunul simt al unui copil normal dezvoltat de clasa a 4-a.
Ceea ce ati urmarit de fapt cu toate aceste interventii alambicate si confuze in problema limbilor clasice (care desigur va sunt la fel de cunoscute ca si teoria relativitatii sau gramatica paleo-persana) este desigur o alta problema, ale carei ramificatii in psihologia prejudecatilor si resentimentelor colective ar fi prea complicat de analizat aici, si ale caror implicatii presupun ca-i scapa in buna masura chiar si autorului lor, pe a carui fatza surasul e mai mult o alegatie decat o realitate propriu zisa.
Îmi pare rău că plutiți :)), vă credeam cu picioarele pe pământ. :)) Eu vorbesc din experiență. Dacă și Dvs. vorbiți din experiență, atunci știți că am dreptate. Dacă vorbiți din auzite, ar fi bine să mergeți pe mâna mea, credeți-mă…
Când aducem în discuție nevoia de ceva punând în cumpănă cu altceva, e limpede că vrem să atragem pe „altceva” în campania explicită ori mascată împotriva a „ceva”… Și, mai clar, când spun că n-ar fi rău să avem în calcul și engleza (de care suntem siguri că e o concurență serioasă) este limpede că am nevoie de sprijinul echipei de engleză (pe care, între noi fie vorba, o putem învăța prin mai multe mijloace extraclasă decât latina). Am trecut prin asta, știu ce spun…
Distinsa Doamna,
Iertare ca intervin, dar am impresia ca plutim in neintelegere; nimic nou, desigur.
Nu am remarcat ca cineva dintre comentatori sa se fi umplut de ridicol exprimandu-se peiorativ asupra studiilor clasice sau reprezentantilor acestora. E vorba, cum am mai
scris deja, despre ce este POSIBIL/BENEFIC si ce este OBLIGATORIU, si PENTRU CINE. Cautam contradictii acolo unde nu e cazul. Existenta unui tip de liceu \”clasic\” este absolut benefica si necesara, si nu vad sa o fi contestat cineva (aici!). Ca si studiul limbii latine, la anumite facultati. Argumentul ca \”ramaneti fara studenti\” nu e corect: am ramas fara medici, juristi, arhitecti, artisti… pentru ca aceste lucruri nu se studiaza in liceu ?! Va rog sa-mi permiteti o \”ingrosare a tusei\” ca sa ne intelegem (sper!) mai bine:
Nu credeti ca e preferabil sa ne asiguram ca toata lumea a citit Iliada, decat sa pretindem sa fie citita in original ? Daca obligam lumea sa citeasca Virgiliu, \”mai e timp\” sa ajungem la Dostoievski si sa avem macar idee despre ce au scris
(e. g.) laureatii Nobel ? E \”boala pentru minte\”-cum scrieti- ca elevul sa mearga la un concert, sa mearga la un spectacol de teatru, sa isi formeze o cultura cinematografica ? Si, pe langa toate astea, sa se pregateasca pentru o \”meserie\”, arareori cu specific cultural ? Fara sa ajunga, exasperat de faptul ca nu face fata la suvoiul de informatii, idei, deprinderi, cerinte de tot felul, sa \”ne\” trimita \”ad padres\” pe toti-dascali convinsi ca fara ce ne place noua nu se poate trai ?! Cei haraziti sa se dedice studiilor clasice, o vor face, cu siguranta, si de acum incolo. Trebuie doar vegheat (aici va dau perfecta dreptate) ca traditia universitara sa nu se stinga, asigurandu-se numeric si calitativ, continuitatea acesteia.
Scuzati retorica, sper ca ati inteles corect mesajul.
Eh, nu degeaba purtam grija ca saritul in sus sa nu provoace leziuni…
Trebuie sa explicitez ceea ce speram ca e subinteles (pentru orice copil dezghetat de clasa a patra):
ASIGURAREA POSIBILITATII ALEGERII unui traseu clasic este o evidenta necesitate in orice invatamant respectabil. Despre OBLIGATIVITATEA studiului unor limbi clasice e de discutat, si chiar asta faceam. O accept la un tip de liceu \”clasic\”, acesta fiind o OPTIUNE. Si, cum am scris explicit, e necesara in anumite facultati.
Invatamantul comunist (real sau umanist) a lasat complet
descoperite/trunchiate/deformate Filosofia, Istoria, Religia, Literatura Universala, Istoria Artei… Acestea trebuie \”recuperate\” si integrate in invatamantul romanesc. Fara sa excludem, din motive evidente, stiintele (Mat-Fiz-Chim-Bio-Geo) plus nou sosita Informatica. Si, tot din motive evidente, alaturi de studiul Limbii si Literaturii
noastre, nu pot lipsi doua limbi de circulatie. Si, nu-i asa, trebuie ca elevul (generic) sa aiba si timpul de a digera toate aceste lucruri, fara a fi coplesit de torentul care-i
cade in cap.
Este amuzant cum un om SIGUR (nu relativ) inteligent si la fel de SIGUR erudit isi face iluzii despre ce \”stie\” astazi un \”scoler dezghetat\” si despre entuziasmul cu care acesta
s-ar dedica, OBLIGATORIU, studiului limbilor clasice… Pacat ca observatia (banala, de acord, dar ignorata in context) privind CULTURA CONTEMPORANA, in ansamblul ei, cu dimensiunile si importanta pe care le are, a fost maltratata sub pretextul dispretului (la fel de original) napustit asupra celor doua diabolice inventii. Fie ei interlocutori (in principiu egali) sau…elevi, nu cred ca dispretul ii va convinge de ceva. Mai ales daca venim, amandoi, dupa o viata in care chiar am incercat sa ne \”dezindobitocim conationalii\”.
A volte, basta un sorriso; occasionalmente, no.
Uimitor! Tari nelatine studiaza limbile clasice si Romania, cu pretentii de tara latina (si vocala pe deasupra cand e sa-i nege cineva aceasta calitate), acorda o singura ora latinei si nici macar una elinei. Bine ca-mi studiaza copilul ,,Umputul borsului”, ,,Facutul sarmalelor” si nu stiu ce alte optionale.
Domnule Manu,
Noi ne-am bucura foarte tare ca studiul limbilor clasice să fi RĂMAS obligatoriu în liceele din România și nu să DEVINĂ obligatoriu. Nimeni nu contestă utilitatea limbilor moderne în general, a englezei în special. Însă nici nu putem strivi din fașă interesul elevilor pentru limbile clasice. Or, scoțându-le din planul de învățământ, ajungem în situația penibilă de a nu avea de unde recruta viitorii studenți la facultățile de profil, chiar și pe acele foarte puține locuri pe care le avem în fiecare centru universitar. Nu zice nimeni să nu se facă engleză, matematică sau orice altă disciplină fundamentală. Dar nici nu mi se pare normal să gândească oarecine „dați-vă la o parte, voi, clasiciștii, că venim noi”… Nu. Fiecare să meargă pe făgașul lui.
Este nevoie de umanioare în preuniversitar, așa cum este nevoie de orice disciplină școlară pe linia căreia se pot forma specialiști. Oare-și poate imagina cineva o țară fără clasiciști peste… 50 de ani?
Eu am predat latina 4 ani, într-un colegiu național imens, unde aveam o normă și jumătate la 14 clase: câte una de filologie (IX-XII), cu trei ore pe săptămână și teză; câte una de istorie-științe sociale (IX-XII), cu două ore pe săptămână și teză; iar celelalte de la profil real (matematică-fizică și ceva informatică, chimie-biologie), cu o oră pe săptămână (IX-X), fără teză. Ce vă pot spune din experiență proprie este că, fiind o disciplină deloc ușoară (latina este, dacă vreți, o gramatică universală pentru un vorbitor nativ de limbă romanică), NU se poate scoate dintr-o oră pe săptămână un posibil candidat la o facultate de profil. Pentru că nu-ți permite nici timpul, nici programa. În același timp, hai să spunem că este, pe undeva, prea dificil pentru o clasă de istorie-științe sociale o supraîncărcare cu teză la limba latină. (Eu nu sunt de această părere, dar cunosc persoane care așa cred.) La clasele de filologie, iar e greu să ții latina pe picior de egalitate cu limbile moderne care sunt o concurență puternică, recunosc. De aceea consider binevenită ideea reînființării liceelor clasice.
Spuneți că respondenții anchetei de față „vorbesc în numele ocupației proprii”. Păi, dacă nu clasiciștii, cine atunci să apere limbile clasice? Nu vi se pare normal ca fiecare să-și respecte și să-și apere munca?
Spuneți că alte categorii ar putea avea păreri opuse. Acuma, să fie cu iertare, știu că sunteți un om umblat, de aceea îndrăznesc să vă întreb în ce țară se fac planuri de învățământ preuniversitar prin consultarea opiniei publice. Eu nu spun că ideea Dvs. este una rea, însă vă rog să acceptați că exprimarea nevoilor în materie de învățământ (obligatoriu) ține de educația adulților, nu de educația școlară, care se cere dirijată de la un capăt la altul, fiindcă, întrebând „diverse categorii”, ne-am putea pomeni că trebuie să eliminăm mai multe discipline din școală. Eu am făcut odată un sondaj. Dacă e să ne luăm după public(ul școlar), știți care ar dispărea prima? Educația fizică, nu latina! Putem scoate educația fizică din școală? Nu, că e sănătate pentru corp. Ok. Latina e boală pentru minte?
Si totusi, ce demon il poate impinge pe un om relativ inteligent si care, in mod vizibil, a anuzit nu numai de Fedka-ocnasul, ci si de Printul Harry si de societatea condusa de Piotr Verhovenski, sa intre in pielea acestuia din urma, luptand din rasputeri pentru a-si indobitoci conationalii cu cele mai hidoase platitudini despre televiziune si internet, despre jazz, pop si muzica clasica, ritmul naucitor al schimbarilor si alte asemenea lozinci rasuflate si indecente, pe care orice copil dezghetat de clasa a 4-a a invatat de mult sa nu le mai ia in seama?
Nu numai, ci si:
* Imi pare ca-i tot mai greu sa te nasti (sau sa devii) astazi, un Da Vinci.
* Exista si riscul ca iubind prea multe lucruri (uneori chiar persoane!) sa ramanem doar cu…orgoliul de a fi incercat. Desigur, nu minimalizam deschiderea catre cultura, fie ea
clasica sau universala…
* Desi am trait (si-om mai trai…) timpuri dure, nu-i indispensabil sa (ne) demonizam; personajele marelui scriitor sunt, totusi, simbolice. Iar ceva de „morala” parca am scris, chiar cu majuscule.
* Conotatiile peiorative ale uzului „TV & Internet” sunt moneda atat de comuna, incat parca ar trebui amintit si ca „se mai pot folosi, ambele, si altfel”; sunteti convins ca, la aparitia tiparului, ati fi fost entuziast ?
* Sperand sa nu ne gaseasca Fedka prea curand, putem imbatrani si fara sa ne acrim in dispretul suveran in fata ritmului- ce-i drept, naucitor,-al transformarilor la care asistam. Asa cum este cert ca aventura spiritului a inceput „acolo”, e la fel de neindoielnic ca ea continua….
* Explicit: studiul limbii latine la liceele cu profil umanist, ca si la facultatile de Istorie si Filologie este absolut BENEFIC! Iertare daca s-a inteles ca as gandi altceva.
Generatia mea a facut latina in primul an de liceu (real!) si, desigur, nu mi-a parut rau. Dar au fost, pe tot parcursul liceului, atat de putine referiri la Cultura Universala. Intre timp, distanta s-a tot marit….
…si cand i-am deslusit copilului ce scrie acolo, pe un perete, s-a luminat copilul, cu un zambet, pentru ca intelegea ca este un mesaj pentru el.
Am citit intr-o carte ca matematica este cea mai morala dintre discipline. Si dau crezare. Intre cele doua domenii – matematica si literatura – nu ar trebui sa existe bariere; ele nu exista, ci sunt „facute”.
Sa ne amintim: in Educatie sau in Invatamant, ca si in Psihopedagogie, ca „de la greci incoace nimic nou sub soare”. Cei care cunosc mai bine Atena secolelor V-IV a.Ch., de exemplu, vor intelege la ce ma refer. Precum si cei care cunosc mai bine decat mine „Socul matematicii”, cartea acad.Solomon Marcus. Exista chiar in paginile acestei reviste (nr.23 din august 2000), sub titlul Matematica si arta, o pretioasa invatatura. Da, materia prima a omului de stiinta si a poetului este limbajul. Cat despre matematica, in ce ma priveste zice bine francezul – „je n’etais pas de la paroisse”, dar iau un singur exemplu care a avut asupra mea valoarea unei revelatii: „doi cu doi fac patru” (un vers cunoscut) si [doi plus doi egal cu patru plus unu minus unu].
Cuvintele textului literar pot fi vazute si ele in retea si in
vecinatate, am citit eu undeva sau ceva din ce am citit mi-a sugerat asta. Am citit ca „o anumita parte a lumii este obisnuita numai cu geometria euclidiana” si m-am dus sa citesc mai mult, dupa puterile mele de fost copil speriat de matematica. Si am avut norocul unei „experiente culminante”.
Cei care se tem de competente (ori considera ca este un alt termen pentru „obiectiv”, pe principiul cu care ne-am familiarizat in ultimii douazeci de ani – aceeasi Marie, cu alta palarie), se tem de munca pe care o presupune a vedea fuziunea factorilor innascuti cu altii, dobanditi. Se tem de procesul de invatare creatoare, despre care ne scrie Matematicianul, care mai spune ca dobandirea unei competente implica si dobandirea unui tip corespunzator de rigoare.
Dupa „Socul matematicii” am recitit, la comanda unei voci interioare, „Oul dogmatic”; am trait acea „bucurie intelectuala”, la multi ani trecuti de la liceu, cand ne exersam vocile pe texte pe care le analizam cu maxima seriozitate.
Si, nu in ultimul rand, poate ca un copil de gimnaziu ar intelege mai bine ca vreau sa-i comunic ceva, daca i-as dezvalui la timp etimologia verbului „a explica”.
Ma intorc la parerea ca salvarea se gaseste tot in iesirea din monodisciplinaritate, cautand „alte linii de fuga”, cum scria prof.Solomon Marcus.
As indrazni o gluma: formele fara fond vegheaza!
Consensul participantilor la acest Simpozion este ca studiul latinei trebuie sa devina obligatoriu in liceele din Romania. Nu=i de mirare; cu o singura exceptie (Liviu Ornea) toti ceilalti vorbesc si in numele ocupatiei lor. Alte categorii profesional ar putea sa aiba opinii contrare celor expuse de clsicistii adunati aici.
Am lucrat, in cadrul programuui Fulbright, la o Facultate de Medicina din Romania in 2012. Nici unul dintre colegii mei din Facultate nu era capabil sa scrie decent un text de specialitate in engleza. Daca vorbim despre aptitudini lingvistice, as spune ca pentru universitarii din Romania cunoasterea englezei ar fi incomparabil mai utila decat a latinei.
1) Acele „competente”, cerute de minister in formarea
elevilor si studentilor, reprezinta o lozinca, care sa
ascunda incompetenta decidentilor politici si pe cea a
absolventilor nostri de astazi …
In plus, orice astfel de competente (chiar daca ar fi reale)
se perimeaza moral in 2-3 ani. Deci ar fi mult mai bine
sa cultivam cunostinte care se pot adapta drept competente
in diverse situatii (in evolutie) decat competente in ceva
cu termen limitat de folosire …
2) Domeniile „prioritare”, decise de acelasi minister in cercetare sunt alese ca o acoperire a lipsei cercetarii
adevarate din acele domenii, care cuprind doar cateva
subdomenii ingineresti, economice , de mediu si inca
cateva subdomenii obscure (stiintele societatii, etc) .
Pentru cei care nu stiu inca, in planul strategic de cercetare al ministerului nu apar explicit nici macar domeniile
fundamentale precum: matematica, fizica, chimia, biologia,
care stau la baza oricarei cercetari din alte domenii !
Se arunca astfel banii (atat cati sunt) pe prioritati „dubioase”,
ca realizare, chiar daca aparent acestea sunt descrise prin
„termeni frumosi”…Fenomenul nu este numai unul de
a ascunde finantarile „dupa ureche” si interes,
ci este si un fenomen
aparut din incompetenta factorilor de decizie din acest
minister (la conducerea ministerului si a directiilor sunt
numiti, mai ales politic, tot felul de oameni incompetenti,
dar care au fel de fel de diplome (unele europene) ce
corespund unor „competente inventate” de alti incompetenti
(unii chiar la nivel european).
3) Exact aceeasi metoda a condus la scoaterea limbilor clasice din invatamant, pretextul fiind acela aberant al
„inutilitatii” lor. Cum sa le ceri unor asemenea „specialisti”
sau oameni „politici” reintroducerea limbilor clasice cand ei scot deja matematica, fizica, chimia, biologia si introduc
metode de fabricarea diplomelor de competente (sic !)…
Va felicit pentru textul concentrat si sintetic, reprezentand un adevarat compendiu al ideilor contemporane despre cultura difuzata prin televiziune si internet (la cinematograful pus doar pentru a atinge cifra magica 3 cred ca putem renunta fara mari pierderi in acest context.)
Singurul lucru care ar merita poate sa mai fie subliniat este ca o anumita atitudine prudent-defensiva care se citeste printre randuri este de fapt complet nenecesara, deoarece:
* Cu totii suntem de acord ca „este esential ca aceste frumoase lucruri clasice sa continue a exista in educatia si cultura contemporana”. (Mi-am permis sa trec ultimul adjectiv la singular!).
* Cu totii stim ca „e greu sa le impui insa intr-un invatamant general”.
* Tuturor ne place sa ascultam alternativ pop, jazz si muzica clasica…
* „Spiritele clasice si pure” de a caror posibila reactie alergica vorbiti cu o anumita aprehensiune au incetat de mult sa mai existe” Toti clasicistii in viata iubesc „engleza pragmatica” nu mai putin decat d-voastra, petrec ore intregi pe facebook si twitter, deschizandu-i doar cu multa retinere pe Homer, Pindar sau Virgiliu.
*Cu un cuvant, datorita „contributiilor colosale” pe care le descrieti cu atata precizie, traim intr-unul din momentele de gratie ale culturii universale, iar afirmatia despre numarul covarsitor al geniilor matematice din ultimii 100 de ani poate fi cu usurinta extinsa la oricare din domeniile celorlalte Muze…
E remarcabil cum personalitati diferite dar competente (fiecare in felul sau) sunt la unison; si nu e surprinzator ca asta nu pare sa aiba, in viitorul previzibil, vreo urmare…
As adauga doar ca se vede un pic de \”pro domo\” in argumentare (ceea ce e doar inerent, nu criticabil, neaparat). As spune ca este esential ca aceste frumoase lucruri clasice sa continue a exista in educatia si cultura contemporane. E greu sa le impui insa intr-un \”invatamant general\”. Sa nu uitam ca, ne place au ba, cultura contemporana produce anual o cantitate de NOU uriasa*. Cu care capacitatea noastra intelectuala nu tine pasul…Sa nu uitam ca daca astazi nu ai acces la o limba de circulatie larga, esti \”handicapat\”. Sa nu uitam ca (horribile dictu!), mai intai cinematograful, apoi televizorul (eh, oui!) si, mai nou (n-am zis \”in final\”!!!) Internet-ul, contribuie in mod colosal la cultura contemporana. Rog pe cei cu spiritul \”clasic si pur\” sa nu sara in sus cat sa dea cu capul de tavan. Astazi poti sa asculti Callas, sa vezi Louvre sau sa citesti multe din marile carti ale omenirii pe…Internet. Iar unele fotografii ale universului, facute cu Hubble, chiar sunt tulburatoare. Nu e nevoie sa punem lucrurile in antiteza ca sa respectam valorile, in diversitatea lor. Doar sa incercam, un pic, sa fim si realisti. Daca \”elevul\” are acces, cu o engleza \”pragmatica\”, si la Shakespeare in original, zic ca nu-i rau de loc. Exact precum nu vad contradictii intre muzica clasica si cea pop sau jazz, pe care le putem gusta deopotriva…Sau intre capodoperele literaturii clasice si torentul contemporan! Cand sa le descopere pe toate (spre fericirea sa launtrica) cineva care are \”o meserie\”, care, pentru un procent urias al contemporanilor nostri nu e \”culturala\”… Parca imi pare mai important sa nu pierdem din vedere aspectul educatiei MORALE, unde chiar ca asistam la un dezastru (programat ?). Ma gandesc, de multe ori, ca in vreme ce noi citeam in copilarie povesti despre \”ce e bine si ce-i rau\” (in care mesajul moral era suficient de bine formulat pentru a nu fi plicticos), copiii nostri joaca jocuri (desigur, pe calculator) in care, la volan fiind, primesti \”bonus points\” de cate ori reusesti sa strivesti (cu mult sange pe ecran) cate un pieton…
Repet, important este ca toate aceste \”minuni ale lumii\”-antice sau mai apropiate de timpul prezent-sa existe si sa fie accesibile. Celor care le cauta, simtindu-le nevoia. Chiar si pe…Internet. Totul e ce anume cauti, iar datoria \”maestrului\” e sa te sfatuiasca bine.
…………………………….
* Un matematician celebru a afirmat-nu cu prea mult timp in urma-ceva de genul \”…in ultimul secol au trait mai multi matematicieni de geniu decat in restul istoriei omenirii!\”. Si, sigur, nu se avea pe el in vedere cand a spus-o! Sunt curios ce ganditi despre aceasta afirmatie (evident provocatoare, dar deloc banal de contrazis), in varii contexte culturale.
Stati, stati un pic, de ce am nevoie, pana la urma de decidenti politici? ca sa-mi dea voie sa-i mai deschid mintea copilului si sa-mi imbogatesc, odata cu el, oferta didactica? astept decidentii politici?
in clasa a VIII-a a uitat ce a invatat el pe la istorie intr-a V-a, dar i-am dat ocazia sa-si reaminteasca, la un alt nivel, taman prin intermediul orei de latina, cinci, zece minute de stat de vorba despre unii care li se pareau cunoscuti. Si altele, cat mai aproape de viata lor, cat sa stie ca nu e cazul sa se scrie punct dupa „vs”, asa cum se mai poate vedea pe ici, pe colo. Sa astept de la decidentii politici? Si daca ei,decidentii politici, „scot” latina de la clasa a VIII-a, sunt obligat sa nu-mi folosesc cunostintele care le-ar putea aduce copiilor, atat cat pot eu, un plus cunoastere? O! inseamna ca unul dintre profesori mei din liceu, dl.Mircea Groza, a fost un erou, un disident, pentru ca la ora de Drept administrativ ne invata niste cuvinte ciudate ca „marketing si management”, prin ’82, de m-am bucurat mai tarziu – intr-o adunare restransa – sa fiu singurul posesor al intelesului acestui termen. Iar „asa-zisele competente” nu sunt asa-zise in masura in care sunt asociate cu „cunoastere”. Asa e, iti complici un pic confortul, daca renunti la a le cere copiilor sa reproduca niste informatii, asa cum te invatau „obiectivele”. A invata pe cineva sa gandeasca nu e usor. Cu „obiectivele” scapi repede. „competentele” cer mult mai multa munca si ceva dintr-un personaj caruia i s-au tot legat de gat niste mori de vant. Ma mananca limba si imi vine in minte ministrul care roseste la cuvantul „homosexual” pentru ca „preocupatiunea lui mintala” sta in alta parte; pesemne ca pe la scolile lui nu a studiat ceva latina.
Ministrul ar trebui…, Ministerul ar trebui…, Guvernul ar trebui…sa decida, inainte de toate, ca profesorul nu este functionar public pentru intocmirea de dosare statistico-matematice, pe hartie care ar merita o cauza mai buna, consumand un timp si o energie care ar merita o cauza mai buna.
Literatura universala? Am avut bucuria sa ma strecor vreo doi ani cu un optional de literatura universala, pana cand am cedat locul informaticii (scuzati – tehnologiei calculatorului). Decidenti: la nivel local si intr-un caz si in celalalt. Pana la „bucurie intelectuala” sunt multe trepte de urcat, dar oricine are dreptul sa ajunga acolo. Am intrebat un copil, despre care stiam ca participa la competitii sportive, daca a observat ce scrie undeva pe un perete, acolo unde se duce el la sport. „Da, dar nu stiu ce inseamna CITIUS ALTIUS FORTIUS, cred ca e o reclama sau ceva de genu'” Ei, cam asa, i-am zis eu, si tu ai dreptate. Si exemplele ar putea continua.
Sa asteptam decidentii?
De ceva timp incoace am luat obiceiul ca prima intalnire cu limba latina sa fie chiar pe la clasa a V-a, cand vine vorba despre substantiv, pronume, adjectiv si mai apoi despre complement si ale cateva. Asa, ca intr-o joaca. Am mai pomenit cate ceva si pe la clasa a VI-a, iar la sfarsitul clasei a VII-a le-am recitat intr-o zi „Pater noster”, asa, ca fapt divers, pentru ca-i auzisem recitand rugaciunea la inceputul orei de religie (nu, nu i-am intrebat cu ce se ocupa ei in ora de religie). In clasa a VIII-a s-au bucurat sa se auda scandand – dupa puterile noastre – nu-ti doresti sa le faci viata grea o ora pe saptamana (nu fac parte dintre cei care abia asteptau sa intre in invatamant ca sa se razbune pentru viata grea pe care pretindeau ei ca le-o facusera fostii lor profesori), dar nici nu i-am lasat sa plece cu mana goala, cum se zice. Manualul de la clasa ofera destule idei pe care sa le poti valorifica in echipa cu profesorul de istorie (daca nu se uita contrariat la ideile tale) ori cu un alt coleg pe care il gasesti mai dornic de aventura. Marturisesc ca nu m-a lasat inima sa-i fac sa tremure cum tremuram eu in clasa a IX-a, vinerea, cand aveam latina; la ce bun? I-am invatat atat cat sa ne mai luminam intelesurile si ca sa priceapa si ei, eventual, unde-i poanta si de ce se amuza unii la cate o poanta ca asta – box populi box dei – care se mai poate auzi uneori pe undeva. Ceva elemente de cultura si civilizatie; ceva legat de „sarbatorile Solstitiului” despre care putem citi in fragmentele din romanul Baltagul; „ceva” interesant despre cazul ablativ, uite asa, cate si mai cate, cu o masura care sa le ramana ca o poveste frumoasa, dar care sa-i ajute sa auda mai bine cuvintele din limba in care s-au nascut si chiar din limbile pe care le studiaza de prin clasele mici; ca sa-i invat sa vada niste legaturi si sa nu rada prosteste cand aud anumite cuvinte.