Ispita de a fi Andreea Pora

Îmi petrec uneori cîte o zi – în care nu scriu scenarii, articole sau texte, nu citesc şi nu am nici un angajament – cu telecomanda în mînă, din zori şi pînă la apus de lună. E un fel de terapie pentru spălarea pe creier. Fac ceea ce mi se recomandă: cînd mă plictisesc sau mă enervez, schimb canalul.   Mi se perindă prin faţa ochilor, de-a valma, seriale (poliţiste, de acţiune, de aventură, de dragoste, biografice, fantastice, parodii, westernuri, filme cu sportivi, cu spioni, cu vampiri, casnice, adolescenţi, doctori, avocaţi, psihologi, clarvăzători), documentare (de călătorie, culinare, lifestyle, despre animale sălbatice, domestice, umane, despre plante, insecte, peşti, păsări, păduri, ape, lacuri, mări, oceane, istorice, politice, culturale, despre mistere, conspiraţii, extratereşti, religii), ştiri politice interne şi externe, sociale, mondene, desene animate, talk-showuri, sănătate, pentru tineret ori pentru vîrsta a treia, sport propriu- zis şi sport comentat.   Cînd să respir, începe publicitatea (bere, pastă de dinţi, şampoane, noile şampoane, vopsele de păr, de pereţi şi lemnărie, detergenţi, telefonie, servicii, deodorante, medicamente, condimente, cafele, tigăi cu teflon, smălţuite, ceramice, oale cu şi fără presiune, pantofi, ferestre, termopane şi tampoane, gume de mestecat, brînză topită, mezeluri, mîncare pentru pisici, cîini, copii, bătrîni, băuturi, […]