Sălbaticii şi civilizaţia

Ce qui advint du sauvage blanc de François Garde şi Un homme effacé de Alexandre Postel, romane recompensate cu Premiul Goncourt pentru primul roman în 2012 şi, respectiv, 2013, au în comun aceeaşi temă a individului confruntat cu un set de norme a căror interpretare arbitrară îi poate influenţa irevocabil existenţa.         François Garde, în Ce qui advint du sauvage blanc, pleacă de la un fapt real, petrecut la jumătatea secolului al XIX-lea. Narcisse Pelletier, un marinar francez, este găsit de un vas britanic undeva pe ţărmurile Australiei şi redat civilizaţiei occidentale. Demers dificil, uneori amuzant prin incongruenţa situaţiilor, după şaptesprezece ani petrecuţi printre săbatici. Octave de Vallombrun devine cronicarul reeducării eşuate a celui care este numit sălbaticul alb. Astfel, cititorul alternează scurte scene de integrare a marinarului francez în rîndul tribului de aborigeni cu savantele, preţioasele şi documentatele scrisori-raport ale vicontelui Octave de Vallombrun către preşedintele Societăţii de Geografie. Tînărul Narcisse, abandonat de tovarășii săi de pe goeleta „Saint Paul“, descoperă cu mirare că o femeie bătrînă, neagră „asemenea cărbunelui“, îi slavează viaţa şi îl duce în tribul ei, unde nu prea i se dă atenţie.   Urmează un şir lung de zile în care asimilează […]