Printre platitudinile nefericirii, cu delicateţe
Ludmila ULIŢKAIA – Fetiţele. Rude sărmane
- 15-11-2013
- Nr. 699
-
Dana PÎRVAN-JENARU
- Literatură
- 1 Comentarii
Volumul Fetiţele. Rude sărmane reunește paisprezece proze scurte seducătoare (două cicluri ale vîrstelor), în careLudmila Uliţkaia pătrunde, cu un fin simţ al tragicomicului, în cotloanele unor vieţi. Vieţi surprinse în banalitatea, dar și în frumuseţea lor ghicită dincolo de suprafeţele asupra cărora pare a se opri doar o privire naivă. Printr-un joc delicat al semnificaţiilor, autoarea decupează bucăţi din viaţa simplă a unor femei ce trăiesc povești cărora li se refuză mirobolantul, în aceeași măsură în care li se tăgăduiește și șansa la fericire. Banalităţi, am putea spune, dacă ne gîndim – precum Nicolas Grimaldi – că nu se poate descoperi nimic mai banal ca timpul, viaţa, așteptarea și moartea. Numai că în proza Ludmilei Uliţkaia platitudinea lumii este privită cu un ochi viu, cu aparent-netrucată spontaneitate. În pagini se deschide o viaţă trăită frust. Trăirile sînt primare, netrecute prin filtrul conștiinţei analitice, iar esenţa sensurilor este răsfrîntă în lucruri mărunte, lipsite de cauze ori de efecte explicite, secretînd nuanţe ale naturii umane în neastîmpărata ei căutare. Multe scene sînt deopotrivă triste și amuzante, parte a unei nesfîrșite comedii umane, umorul autoarei fiind, dacă nu negru, cel puţin ireverenţios-subversiv. În povestireaDarul nefăcut de mîna omului, sîntem în plină epocă […]
revista, bre? Ca, vorovim da ”platitudini”, per titlu?
Mda, da, *rar* mi-a fo’ dat de-a ceti *atatea* platitudini
intr-un articol…
Nea Marin