Homo Fanaticus

Pe cînd scriam un eseu pe tema enunţată în titlu, mi-a căzut în mînă o carte al cărei autor parcă îmi ghicise intenţia (ideile importante şi actuale plutesc în atmosferă!). Este vorba despre Adepţii fanatici. Reflecţii asupra mişcărilor de mase de Eric Hoffer (Polirom, 2013, traducere de Lucian Leuştean). Fără a renunţa la reflecţiile mele (lăsate pentru numărul următor al revistei), îi dau întîietate lui Eric Hoffer, a cărui carte a fost publicată în 1951 şi tradusă cu succes în numeroase limbi. Cartea este o analiză vizionară a naturii mişcărilor de masă şi a modului în care individul devine fanatic. Fireşte că, începînd cu anii ’50 ai secolului trecut, fenomenul a dobîndit şi alte valenţe şi potenţe, dar, fundamental, a rămas cu aceleaşi caracteristici: disponibilitatea indivizilor de a-şi da viaţa pentru o idee, cultivînd ura şi intoleranţa, declanşînd energii distructive, dar disciplinaţi şi obedienţi faţă de conducători. De la început, ni se oferă paradigma lucrării, printr-o interesantă analogie de care trebuie ţinut seama atunci cînd este vorba de spre mişcări de masă: „Roşia şi mătrăguna sînt din aceeaşi familie (taxonomic)solanaceae. Deşi una e hrănitoare, iar cealaltă otrăvitoare, ele au numeroase caracteristici morfologice, anatomice şi fiziologice în comun; ceea ce nu […]