Despre rezistenţă în vremuri potrivnice

Lumea contemporană, care pare că se poate dispensa de dimensiunea culturală, are astăzi, mai mult ca oricînd, toate şansele şi neşansele pe care o criză profundă le presupune. Are, în primul rînd, şansa de a redescoperi valorile uitate ale spiritului, de a se reîntoarce către ceea ce ne defineşte ca fiinţe umane. Dacă supravieţuieşti, după o dramatică şi vertiginoasă coborîre în Maelström, singura variantă este să începi să reconstruieşti temeinic, făcînd recurs la toate acele valori de care, la un moment dat, prea puţini mai păreau interesaţi. Şi, în pofida tuturor semnalelor de alarmă, care anunţă sfîrşitul iminent al lumii în care trăim, subminată de succesivele crize economice, fragilizată de incompetenţa celor ce-i conduc destinele şi aneantizată de diminuarea valorilor morale, există şi motive de optimism: în orice sfîrşit există premisele unui nou început, iar acesta e de neconceput în absenţa dimensiunii culturale. Dacă elitele financiare, bancare şi politice se înşeală (şi ne înşeală), interpretînd greşit datele furnizate de realitatea înconjurătoare şi producînd, în consecinţă, soluţii eronate pentru multiplele crize cu care ne confruntăm, o tentativă de a regîndi fundamentele lumii de azi în termeni culturali şi morali, oricît de donquijotească ar putea părea la prima vedere, nu trebuie desconsiderată. […]