Despre rezistenţă în vremuri potrivnice
„Observator cultural“ a ajuns la 700 de numere
- 20-11-2013
- Nr. 700
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 5 Comentarii
Lumea contemporană, care pare că se poate dispensa de dimensiunea culturală, are astăzi, mai mult ca oricînd, toate şansele şi neşansele pe care o criză profundă le presupune. Are, în primul rînd, şansa de a redescoperi valorile uitate ale spiritului, de a se reîntoarce către ceea ce ne defineşte ca fiinţe umane. Dacă supravieţuieşti, după o dramatică şi vertiginoasă coborîre în Maelström, singura variantă este să începi să reconstruieşti temeinic, făcînd recurs la toate acele valori de care, la un moment dat, prea puţini mai păreau interesaţi. Şi, în pofida tuturor semnalelor de alarmă, care anunţă sfîrşitul iminent al lumii în care trăim, subminată de succesivele crize economice, fragilizată de incompetenţa celor ce-i conduc destinele şi aneantizată de diminuarea valorilor morale, există şi motive de optimism: în orice sfîrşit există premisele unui nou început, iar acesta e de neconceput în absenţa dimensiunii culturale. Dacă elitele financiare, bancare şi politice se înşeală (şi ne înşeală), interpretînd greşit datele furnizate de realitatea înconjurătoare şi producînd, în consecinţă, soluţii eronate pentru multiplele crize cu care ne confruntăm, o tentativă de a regîndi fundamentele lumii de azi în termeni culturali şi morali, oricît de donquijotească ar putea părea la prima vedere, nu trebuie desconsiderată. […]
La multia ani fericiti Observatorului Cultural si ostenitorilor sai!
E imbucurator faptul ca o revista de cultura a ajuns la un asa numar de editii, in contextul acestor ani de materialism erodant, si reconfortant este alt fapt, …ca inca nu s-a introdus sistemul cu plata, cum s-a intamplat cu D. veche. In ceea ce priveste tema articolului, cultura, cred ca se poate pune problema si astfel: la scara istoriei umanitatii, cultura a cunoscut numeroase perioade de inflorire, dar si de inevitabila decadere, astfel ca la anumite niveluri de civilizatie, fenomenul cultural apare ca fiind ciclic, de la culturi asa-zise primitive, la cultura Greciei antice, a Romei, a Bizantului, la cea asiatica, la cea din Americi, apoi cea europeana din Evul Mediu si apoi pana la Renastere si dincoace de ea, apropiindu- ne de zilele noastre. Pe scurt, cred ca, desi exista aceste cezuri in dragoste pt cultura, se inregistreaza o evolutie de la simplu la complex, reiterandu-se ideile valoroase din valurile culturale precedente. Apoi dupa Renastere se inregistreaza un crescendo sustinut in toate campurile culturale (se creaza o institutionalizare a culturii) care ajunge sa fie erodant prin vigoarea lui, iar pentru eliberarea tensiunii din rigoarea culturii mainstream apar tot felul de miscari experimentale, de anticultura, refractare la vechiul model, care sfarsesc prin a fi ele insele acte de cultura mainstream. Se poate compara evolutia culturii cu imbatranirea unui om, care in copilarie adopta un sistem simplu si functional-cultura asa-zis primitiva, naturala ar fi un termen mai potrivit, apoi dezvolta sistemul treptat- cultura antica si renastere; in adolescenta incearca sa regandeasca intreg sistemul, poate are o depresie chiar- miscarile experimentale si contracultura din sec 19, 20; perioada de maturizare- incepand cu a doua jumatate a sec 20 : grija pentru mediu fiind un astfel de semn. Aceasta comparatie merge bine mai ales cu privire la cultura artei- literatura, pictura, apoi filosofie. Cultura ca si comportament civilizat si bun simt in societate, poate ca nu se incadreaza prea bine in aceasta comparatie, eliberarea de rigorismul comportamentual clasic, de la mijlocul secolului 20, pare sa fie ireversibila si oarecum o trecere de la complex la natural; in acelasi timp tot cam in aceeasi perioada se petrece o merituoasa egalizare a sexelor si o asteptata diminuare a rasismului, asa incat, cred ca, balanta inclina totusi in favoarea evolutiei culturii sociale si pentru perioada secolului 20, intrucat fata de discriminarea rasiala sau sexuala, dezinhibitia comportamentuala este cu siguranta mai benigna. In ceea ce priveste cultura bunului simt, a artei si stiintei, ar fi dezirabil sa luam ca exemplu tarile nord-vest europene, si nu materialismul sec sau capitalismul canibalist, cu toate ca climatul local actual nu este nicidecum nordic, ci traditional balcanic, turcesc, fanariot, zilele astea sicilian chiar. poate am exagerat pe ici pe colo…dar fara intentie de ofensa.
La Mulţi Ani!
De aceea citesc Observatorul Cultural
Felicitari si la mai mare!
O revista actuala si vie si gratuita… este aprope o utopie.
Sa fiti sanatosi si sa ajungeti la citeva mii…