Poveşti cu editura Rao
- 20-11-2013
- Nr. 700
-
Romulus BUCUR
- OPINII
- 1 Comentarii
Lucrurile sînt relativ simple: cu ani în urmă, am tradus pentru editura Univers (cea veche) o carte la care ţineam în mod deosebit, a unui autor care îmi plăcuse şi continuă să-mi placă: Micuţa toboşăreasă a lui John Le Carré. Editura, prin redactorul ei şef, a considerat că traducerea e fuşerită, drept care a fost refăcută în redacţie, iar eu am apărut ca al doilea traducător; îmi rămînea totuşi satisfacţia unei postfeţe. Ceva mai recent, de prin 2008 încoace, am avut un dialog epistolar cu editura RAO (păstrez mailurile), în jurul ideii de a reface traducerea pentru seria de autor John Le Carré. Discuţia (cu Monica Nechiti) a ţinut pînă prin august 2011, după care s-a schimbat interlocutorul (mai tîrziu am aflat de ce). Oricum, m-am apucat de treabă, am refăcut ce era de refăcut şi, între timp, am început să citesc tot felul despre poveşti despre cum nu-şi plăteşte editura colaboratorii. Pe unele din ele, de altfel, le ştiam de acasă (un rest de plată neachitat pînă în ziua de azi, la Audierea, de John Lescroart, apărută în 2006, o carte neplătită deloc, Maestrul păpuşar, de Joanne Owen, apărută în 2011), astfel încît entuziasmul meu iniţiala scăzut pînă spre […]
Buna ziua. Nu e nici prima oara cand aud despre asemenea practici ale editurilor din Romania si mi se pare strigator la cer. Eu va sfatuiesc sa depasiti starea de neputinta si sa incercati sa apelati la serviciile unui avocat cu care sa incheiati un contract prin care acesta sa primeasca un procent (fie el si mare) din despagubirile care vor fi acordate de instanta, in cazul unei solutii favorabile dvs., fireste. Pentru un avocat, demersul este minim in acest caz, iar castigul – cine stie? Ar putea fi un precedent extraordinar.