Lucrurile sînt relativ simple: cu ani în urmă, am tradus pentru editura Univers (cea veche) o carte la care ţineam în mod deosebit, a unui autor care îmi plăcuse şi continuă să-mi placă: Micuţa toboşăreasă a lui John Le Carré. Editura, prin redactorul ei şef, a considerat că traducerea e fuşerită, drept care a fost refăcută în redacţie, iar eu am apărut ca al doilea …
Nu ştiu unde a avut loc Jurămîntul din Livada de Piersici: pe cîmpul de instrucţie de la Pleniţa, în căminul 6 Martie, în vreuna din sălile de curs ale facultăţii, şi nici dacă a avut şi o dimensiune formală – eu unul n-am văzut-o, deşi eficacitatea lui poate fi lesne constatată. Cred că, deşi făcea caz de moştenirea noastră culturală europeană, lui Sandu i-ar fi …
Ştiu că sună bombastic. Dar nu prea am ce face: pînă la urmă, din fiecare dintre noi rămîn cîteva cuvinte, o poveste, mai multe poveşti, poate o legendă. Şi, decît (încă) o doctă (şi anostă) exegeză, prefer anecdotica. Povestea. Istoria. Care începe în 1983, cînd l-am cunoscut, acasă la Alexandru Muşina, unde, împreună cu cel de-al treilea membru …
- Romulus BUCUR: „Mijloc folositor de predare a literaturii“ Scrierea creatoare poate fi importanta din mai multe motive, de diferite naturi. Daca fac o ierarhie subiectiva, care tine de motivatiile mele, e importanta in primul rind ca mijloc de pregatire pentru cei care intentioneaza sa devina scriitori sau care simt ca au ceva important de spus in domeniul literaturii; in al doilea rind, e considerata …
Romulus BUCUR: 1. Daca ar fi sa fiu malitios, as raspunde cu o intrebare: „Care activitate?“. Eventual: „Din ultimii citi ani?“ Daca ar fi sa iau in considerare relatiile cu anumiti scriitori, membri ai Uniunii, eventual anumite activitati punctuale – sa zicem, cenaclul repus in functiune de vreo doua luni la Arad, de catre Vasile Dan, sub egida filialei locale a Uniunii – atunci se …
