Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Un fapt divers atroce
- 20-11-2013
- Nr. 700
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 20 Comentarii
„Ceci est un fait-divers atroce“ (Les Mémoires de Bal-Mabille, apud Mateiu I. Caragiale, Remember) Historiofil din primii ani de şcoală, mi se întîmplă, totuşi, să detest din toată inima istoria – care a fost şi e, mereu, o guvernantă subiectivă ce-i dorlotează, îndeobşte, pe ţîncii domnului stăpîn, în detrimentul celorlalţi: ai domesticităţii sau ai străzii (un prototip al cărora, faimos, e „mizerabilul“ Gavroche). Un paradox cu totul scandalos al „veacului francez“ prin excelenţă (vocaţia căruia fu „le plaisir de vivre“ – „dulceaţa traiului“, adică), răstimp pe care-l adora Mateiu & Comp., secol galant, frivol şi salonard (i.e. causeur), înhorbotat şi libertin à fleur de peau (cam ca, mai tîrziu, la Belle Époque), a fost acela că, de-o politeţe excesivă, fără egal, nici, poate, precedent, nu avea să fie, la rigoare, cu mult mai puţin crud decît acelea ce l-au precedat. (De următoarele, două la număr, şi, mai cu seamă, de cel încheiat în urmă cu treisprezece ani, ce-am mai putea spune,-n materie de cruzime?!) Iată un singur caz, acela al lui Robert-François Damiens, supus al Majestăţii Sale Ludovic al XV-lea al Franţei. În dimineaţa zilei mult prea reci de 5 ianuarie 1757, la Versailles, cînd regele dă să urce […]
NINGEA CU SĂBII NINJA!
(en l’occurrence, Proust)
An meinem Herzen, an meiner Brust,
Du meine Wonne, du meine Lust!
Şi eu zic, nefiresc de frust:
„Ce păducelophile e Proust!”
Domnului Serban Foarta (re: postarea #4, supra)
Now, really, Mr. Foarta, (luind-o bostonian, ca William), you didn’t think that I thought…La urma urmelor, mie, cind imi vine sa zic despre cutare autor ca e paducelophile, zic. Viata e complicata destul chiar si in absenta suspiciunilor.
Stimate domnule StPaul, iată ce puteţi citi, pe Google, după ce afişaţi termenul HISTORIOPHILE:
historiophile.tumblr.com/
Pour mes étudiants et tous les amateurs d’histoire! Un tumblr dédié à ce qui se passe dans le monde de l’histoire et de l’archéologie.historiophile”.
Voi reveni…
Domnului Serban Foarta
Înscrisul apei cătînd drept la adresa ce-mi dadurati , fui intimpinat cu bratele larg inchise :
404. That’s an error.
The requested URL/search%20q=historiophile&oq=historiophile&aqs=chrome.1.69i60j69i59j0.17196j0j8&sourceid=chrome&espv=210&es_sm=93&ie=UTF-8 was not found on this server. That’s all we know.
Posibil sa fie nevoie de o historiofile (o pila pentru historiophiles…), regretfully.
P. S. Nu de pe Google, bineînţeles, mi-am însuşit eu acest termen, – pe care-l voi fi fabricat de unul singur. Link-ul e pentru Dvs., exclusiv, ca probă că vocabulul există… Cât despre dihania invocată, – atenţie: Să nu-ţi împarţi perna/ cu Hydra din Lerna!
Pentru HISTORIOPHILE, cf., între altele, Google,
https://www.google.ro/search q=historiophile&oq=historiophile&aqs=chrome.1.69i60j69i59j0.17196j0j8&sourceid=chrome&espv=210&es_sm=93&ie=UTF-8
” – Întemniţate William,
Cast hidrofil, te aşteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunţii, să te-aprindă…”
(Ion Barbu, „Falduri”)
…maestre Foartza si la viitorul Gaudeamus sa cantam Juvenes dum sumus – chiar daca mai ales in spirit.
Exista, in insemnarea pe care o facu Voltaire (faptului nostru d’hiver ), niste rinduri ce amintesc de blestemul Templierilor : ‘ Il (Damiens) dicta à l’exempt Belot une lettre assez longue au roi, dans laquelle il y avait ces mots essentiels : « Si vous ne prenez pas le parti de votre peuple, avant qu’il soit quelques années d’ici vous et monsieur le dauphin, et quelques autres, périront. »’ Eh bien, Dauphin-ul a murit june inaintea tatalui, mostenitorul lui Louis XV a fost dezmostenit (si descapatinat) de Revolutie , iar monarhiei (les quelques autres…), chiar resuscitata vremelnic, i s-au savirsit zilele.
Dincolo de cerinta “literara” de a fi stilp al naratiunii (istorice), va fi vesnic (ma rog) insolvabila cestiunea cruzimii omenesti (imi suna pleonastic…) ca dat al imaginarului spectacolului (‘circul’ la romani ca si preacrestinele carnavaluri musai aveau a implini elaborate scenografii de negindibila salbaticie in executiile , obligatorii, de osinditi – à propos, ferestrele cu vedere spre Place de Grève la executia lui Damiens s-au inchiriat cu 100 de livre, probabil mai mult decit cel mai scump bilet la Met Opera azi, ceea ce nu l-a impiedicat pe Casanova a rata buna parte din spectacol datorita altor ‘solicitari’). Frantujii, la 1757, nici macar nu prea erau originali, au plagiat copios procedura aplicata amantilor imaginari ai Anei Boleyn cu mai bine de doua sute de ani inainte. Revenind, deci, Casanova s-a detasat de spectacol, protagonistul, Damiens, care urma a fi detasat de membre, apucase a se detasa filosofic in momentul cind i se citea “meniul” executiei: “Ce sera une rude journée…” cica zise.
Politetea din formula cu care Prea-Iubitul riga si-a identificat atentatorul e si ea un fel de detasare ; ii va corespunde, prin ani, si in situatie de antipod, aceea a Mariei Antoinetta care, urcind scara esafodului, a calcat, din greseala, pe piciorul calaului : Monsieur, je vous prie de bien vouloir m’excuser… Puseu indatoritor de osindit ce mi-l evoca, in alt registru, pe Sf.Laurentiu care, fript pe un pat de fier-gratar, ii atentiona pe ‘responsabili’ ca partea pe care statuse e bine rumenita (iam cocta est), invitindu-i sa-l intoarca pe cealalta…
Nu deseori mi se intimpla ca un incipit sa ma puna pe atitea piste incit sa-mi anihileze libertatea de a o alege pe una, punindu-ma la zid (ori la colt). Pina la urma, ca sa ma eliberez, am hotarit ca-i vorba despre un fait divers exact in masura in care avem a face cu un fait d’hiver. Cit despre atrocitate, e ca si moartea in cintarea studintilor”, “rapidul nost atroce”… Ar mai putea fi si o problema ‘ morala’ : oare autorul nu va fi fiind un balsoi provokatior (dupa o idee de Aleskovsky-Visotsky: Tavaris Stalin, vii balsoi ucenii), a se vedea inceputul , care pomeneste de fapt divers , si sfirsitul, care incuie cu citatul de referinta cioraniana relativ la historia scrisa. Cum provocarile-s multiple, mi-e teama ca va trebui sa ma astern la multiple insemnari.
Inainte de a vedea cum e cu lucrarea (scrisului) historiei, ma intreb ce o fi insemnind historiofil? Daca H/h/ydrofil e sa fii ba absorbitor de apa, ba sa fii iubitor de Hydra (din Lerne), historiofil sa insemne absorbitor de istorie ori iubitor de monstrul care-i hatisul istoriei? (in ast din urma caz historia ar fi obiect de studiu al teratologiei, imi pare). Despre Comment on écrit l’Histoire am aflat lucruri cuceritoare din lucrarea omonima a lui Paul Veyne si din nu mai putin probatoarea ‘Relatare despre regele David’ a lui Heym. Intiiul propune historia ca evenimential cu vocatia a ceea ce azi am numi networking si inlantuire, ca naratiune . Al doilea pune spotul pe “gheara” (in termeni de moda, la griffe… ) care zgriptaneste auctorialitatea ultima a acestei naratiuni. Faptul nostru d’hiver de mai sus e istorie (inca in multipla masura, pentru ca ajuns sa troneze (hmm) si in literatura si in filosofía sociala -Casanova , memorii, Voltaire ,in cap. 57 din Istoria Parlamentului din Paris, Foucault in Surveiller et punir-, etc). Spre contrast, crima din In Cold Blood a fost un fapt divers autentic, recuperat de Capote, si abia apoi a intrat in istoria literaturii .
„Elita luase loc la parter
şi proştii sus, aproape de cer.”
(Emil Botta, SPECTACOL)
Cu părere de rău, domnule lucid, trebuie să vă spun că am rămas în Timişoara (constrâns de sănătatea-mi scârţâindă),
încât n-am putut cânta în cor, cu Dvs şi cu alţii, nici anul ăsta Gaudeamus (igitur)…
…..v-am asteptat sambata pana la 17.55 la Brumar si a trebuit sa plec fara sa va vad-aud. M-a amuzat ideea cu alfabetul – K de la Krieg, se vede micutza ascendemta teotonica, eu, moldo-valah, as fi zis K de la Kilometru (ala din „Boborul”….). Nu am luat opusul pentru ca deja cheltuisem milionul propus „jos”, la „bogati”, „sus” fiind Brumar, Vinea, etc – ca in serialul ala din anii 80 cu Peter Strauss si Nick Nolte. Nu e bai, totusi, caci doar 5-6 standuri mai sus de Brumar erau „fratzii” prin editura pitorescului Horia Nestorescu-Balcesti. Frate – frate dar branza-i pe bani la Gaudeamus.
Dinre-atâţia fraţi mai mari:
Unii mo(r)ţi,
Alţii zidari…
…..”fratele” lui Mozart, joseph der zweite, o fi avut ceva empatie? Mai ales ca se cunoscusera si – se zice – erau si „fratzi”.
Domnule, pe lângă luciditatea arhicunoscută, nu v-ar strica puţină empatie…
….(varsasera – chit ca erau picaturi – sangele Unsului Domnului!) e o dovada de sensibilitate, dar in gradina noastra avem exemple mult mai atroce – de la camilele lui Ioan Voda cel Cumplit si roata lui Horea pana la martiriul Sfintilor Brancoveni. Nu ca ar fi \”plangere la mormantul altuia\”, dar, ca de fiecare data la inceputul acestei luni, compar traditia poppy-ului britanic de pe Somme si defilarea de sub Arcul de Triumf parizian la 11 noiembrie cu nesimtirea profund romaneasca vis-a-vis de eroii, atat cat au fost, in istoria noastra. Tot vorba lui Cioran: neam de slugi…..