Catherine-Paris, excepţionala marginală

Catherine-Paris de Martha Bibescu este romanul formării unei tinere femei descendente dintr-o familie princiară românească. Catherine, protagonista care împrumută numele romanului, creşte în Paris şi, după căsătoria cu un conte polonez, va ajunge să cunoască şi să descrie viaţa la curţile Europei de dinainte de izbucnirea Primului Război Mondial.   Partea care prezintă un interes cu totul aparte în cursul romanului e cea în care e urmărită formarea ei intelectuală. Începe din punctul în care Catherine e doar o fetiţă care creşte într-un cartier modest din Paris, la începutul secolului al XX-lea, şi durează pînă în adolescenţă, vîrstă prin ale cărei necunoscute e ghidată de doi bătrîni profesori. După ce se căsătoreşte, timpuriu şi intempestiv, eroina îşi va căuta singură sursele de cunoaştere, dar cititorul nu mai primeşte informaţii punctuale despre reperele ei intelectuale. Ştim doar că citeşte, că e în continuare interesată de literatură, de arte, de istorie şi de politică şi că toate aceste interese, cultivate constant, o fac să strălucească în societate. Observăm, în acelaşi timp, cum accentul se mută către exterior, către efectul pe care cultivata Catherine îl va avea asupra unui auditoriu select, dar prea puţin provocator intelectualiceşte, aflat acolo strictamente ca să o admire. […]