Celălalt

S-au împlinit zece ani de cînd am debutat în Observator cultural cu eseul „Emmanuel Lévinas. Etica Prima“ (nr. 165 -166, 2003), comunicare prezentată la Cluj, în cadrul unei conferinţe internaţionale:Misiunea filozofiei în secolul XXI. Reiau subiectul restrîngîndu-l la titlul enunţat, Celălalt, ceea ce mi se pare a fi esenţa gîndirii lui Lévinas (1905-1995), considerat drept un mesaj umanist împotriva egoismului. Străpungerea pe care o săvîrşeşte acesta cu ajutorul fenomenologiei ţine, cum se ştie, de domeniul eticii, situată înaintea ontologiei ca filozofie primă. Nu fiinţa, identitatea ei, ci Celălalt, alteritatea primează. Aici gînditorul corectează viziunea buberiană din Eu şi Tu, sistemul dialogic de parteneriat „echitabil“. Susţine asimetria, punîndu-l pe Celălalt înaintea Mea, respectiv un Tu şi Eu, cu riscul asumat al încălcării „legilor firii“. Celălalt nu este infernul, ca la Sartre, ci legătura noastră cu transcendentul: „În acesta văd chipul lui Dumnezeu, nu un chip particular, ci chipul infinit şi sacru, căci sacrul nu se manifestă decît acolo unde omul îl recunoaşte şi îl acceptă pe celălalt“. (E. Lévinas, Les imprévus de l´histoire, Fata Morgana, Montpellier, 1994, p. 182).   Ni se propune simultan un umanism şi o metafizică, urmînd „calea regală“ a eticii – potrivit lui Derrida. Relaţia cu Dumnezeu […]