„Toată viaţa mea am preferat ultimul volum publicat“
Interviu cu Nicolae PRELIPCEANU
- 17-01-2014
- Nr. 706
-
UN Cristian
- Interviu
- 1 Comentarii
Poet, prozator şi publicist, redactorul-şef al Vieţii Româneşti figurează printre puţinii martori incomozi ai vieţii literare româneşti. Cum sistemul literar este format din instituţii şi meserii din ce în ce mai decredibilizate, sînt din ce în ce mai puţini astfel de oameni care pot spune ce-a fost şi cum a fost, fără să-şi fi pierdut speranţa că literatura şi-a păstrat locul şi rostul într-o societate multilateral consumistă. Aş dori să-ncepem într-un aer mai puţin literar. Am înţeles că v-aţi lăsat de baschet pentru poezie. E adevărat? Ei, am jucat baschet, dar jos, n-am ajuns să fiu legitimat. Tocmai cînd să fim legitimaţi şi să intrăm cu echipa Universităţii în divizia B, m-am apucat de poezie şi de coniac, care era pe-atunci la modă, şi s-a terminat cu baschetul. Şi, dacă-mi aduc eu bine aminte, nici n-a mai avut loc legitimarea Universităţii 2, aşa cum ne anunţase profesorul Kovacs. Dar am jucat şi-n echipa liceului şi-n cea a facultăţii. Pînă prin 1963-1964, îmi făceam iluzii. „Din păcate, generaţia mea a deschis ochii pe maculatura propagandei comuniste. În 1950, cînd am luat în mînă prima carte, deja apăruseră tot felul de porcării sovietice despre Stalin şi poporul rus – «libertate […]
Decît puţin de tot.